Supranaturalul – Energie provenita de la Duhul Sfant
Energia provenita de la Duhul Sfant era considerata in antichitate de origine divina, dar se presupunea ca fiind naturala. Ce altceva putea fi, daca se datora Domnului? Dupa perioada Renasterii insa, oamenii de stiinta au inceput sa constate ca anumite forte cunoscute operau prin intermediul unor legi fixe - si, s-a tras concluzia, imuabile - pe care acestia le-au calificat drept naturale, termenul de "supranatural" intrand in uz pentru a desemna acele fenomene ce par a sfida legile naturii.
Pentru un timp acest lucru nu a insemnat vreo desconsiderare la adresa lui Dumnezeu. De fapt, El era acela care stabilea legile, rezervand doar pentru sine (si pentru alti cativa beneficiari, cum ar fi Diavolul) de a le incalca. De cate ori prezentau incalcari evidente, manifestarile erau considerate fie miraculoase, ca in cazul relatarilor despre sfinti si sfinte in stare de levitatie, fie diavolesti, ca in cazul vrajitoriei. Naturalul si supranaturalul au beneficiat de o scurta coexistenta, timp in care fenomenele ce nu fusesera destul de clar definite au fost lasate in categoria manifestarilor oculte ca fiind pur si simplu neexplicate.
Totusi, in secolul al XVIII-lea, si-a facut aparitia sceptismului privitor la existenta minunilor, atitudinea impotriva acestora fiind exprimata cu hotarare de filozoful scotian David Hume. Catre mijlocul secolului al XIX-lea, neincrederea ajunsese in punctul urmator, consemnat de istoricul William Hartpole Lecky: "aproape toti oamenii educati intampina relatarea despre o minune petrecuta in perioada contemporana cu absoluta si chiar ironica neincredere care se dispenseaza de orice posibila analiza a probelor". Cu alte cuvinte, supranaturalul era desconsiderat chiar de crestini ca forta a existentei zilnice. Catolicii mai admiteau totusi unele minuni ocazionale, inclusiv vindecarile remarcabile de la Lourdes; dar Vaticanul impusese supunerea probelor unei cercetari atat de stricte incat admiterea oficiala a acestora se producea arareori. Protestantii se mai rugau pentru cei bolnavi (si chiar pentru ploaie in perioadele de seceta prelungita), dar putini isi mai mentineau credinta ferma in bunavointa lui Dumnezeu de a interveni in desfasurarea legilor naturale de pe Pamant, chiar daca acceptau ideea ca El putea sa o faca daca o dorea.
Acest lucru este in general valabil si astazi. In lucrarea sa "Miracles" (1947), C.S. Lewis a evidentiat succint punctul de vedere crestin. Pentru el, Supranaturalul (pe care-l scria cu majuscula) insemna existenta a ceva "nu numai dincolo de aceasta natura", distinctie pe care a clarificat-o citand ingerii (nu are importanta, insista el, daca cititorul crede sau nu in ingeri). "Toti ingerii, atat cei <<buni>>, cat si cei rai sau <<decazuti>>, pe care ii numim diavoli, sunt la fel de <<Supranaturali>> in relatie cu acest Natural spatio-temporal: ei se afla in afara lui, avand puteri si un mod de existenta pe care acesta nu-l poate asigura. "Cu alte cuvinte, pentru un crestin, supranaturalul se afla in alt plan al existentei.
Pentru teologii catolici insa, distinctia evidentiata de Lewis era oarecum nepotrivita, tinand seama de credinta ce o intretin randuri largi ale credinciosilor in posibilitatea interventiei divine. Acestia intampinau dificultatile crate de faptul ca unele "minuni" incepusera sa arate cam uzate; era din ce in ce mai greu ca puterile de clarviziune sau levitatie sa fie mentionate ca dovezi ale sfinteniei in solicitarea unei sanctificari, de vreme ce aceleasi efecte erau relatate cu sutele in urma sedintelor de spiritism, iar a le califica drept diavolesti - desi acestea erau si inca mai sunt uneori calificate astfel - ar fi insemnat sa i se acorde Diavolului creditului unei influente mai mari decat era convenabil sa admita.
Drept compromis, a fost introdus termenul de "preternatural" (neobisnuit, anormal) pentru a servi in rolul adecvat. In lucrarea "On Time" (1983), Michael Shallis atribuie unui calugar dominican, pe care nu-l nominalizeaza, responsabilitatea de a fi dat un exemplu al acestei deosebiri:
Se spune ca atunci cand Sfantul Dominic slujea liturghia, in momentul cand ridica ostia si cuminecatura, se inalta si el de la pamant. Transformarea painii in trupul lui Hristos, spunea calugarul, este un fenomen cu adevarat supranatural; starea de levitatie a Sfantului Dominic insa este pur si simplu preternaturala. Toate fenomenele preternaturale sunt dovezi ale supranaturalului si nu supranaturale ca atare.