Ciudatele aparitii din paduri

Ciudatele aparitii din paduri

Străbătând pădurile, atenţia noastră e atrasă de unele anomalii vegetale care, fără a schimba înfăţişarea generală a copacilor, îi împodobesc cu o seamă de formaţii anatomice stranii.

În pădurile de conifere, unele exemplare de molizi sau brazi poartă pe ramuri mănunchiuri de crenguţe ciudate, numite în popor mături de vrăjitoare, în jurul cărora s-au ţesut numeroase superstiţii. Aceste formaţii sunt provocate de o ciupercă microscopică, Melampsorella, care în stadiul ecidian infectează mugurii anuali.

Aceştia, sub acţiunea ciupercii, dau naştere la un sistem bogat de lujeri lungi, verticali şi foarte apropiaţi între ei, formând adevărate tufe.

Din aceşti lujeri pornesc rămurele scurte care cresc la întâmplare. Ele nu sunt lipsite de frunze, însă acele acestora sunt cu totul deosebite de cele sănătoase prin culoare, orientare, formă şi număr, fiind mai scurte, aproape rotunde, aşezate mai rar, de jurîmprejurul axei şi lipsite pe faţa interioară de dungile alb-cretoase. În timp ce frunzele ramurilor sănătoase de molid sunt persistente, acele măturilor de vrăjitoare se schimbă în fiecare an, asemenea copacilor cu frunze căzătoare.

Aceste mături cresc an de an, putând atinge o înălţime de un metru, şi se menţin 10-20 de ani, fiind apoi smulse de vânturile mai puternice.

Tot în pădurile de molid vom remarca pe cetini, alături de conurile obişnuite, şi alte conuri mai mici, cam cât o alună, cu un aspect original, care aduce puţin cu acela al conurilor de tuia orientală din parcuri.

Aceste conuleţe solzoase, de culoare galben-cafenie-roşcată, prinse de o paarte a lujerului sau jur-împrejurul acestuia, sunt galele păduchelui molidului (Sacchipantes viridis), o insectă mică, cu aripioare transparente, rudă cu filoxerele. Dacă am secţiona un astfel de con, am găsi înăuntru numeroase cămăruţe care adăpostesc câte o larvă.

Coborând în pădurile de fag, un punct de atracţie îl vor constitui frunzele acestuia care uneori sunt împodobite cu un număr mai mic sau mai mare de mărgeluşe ovoidale, tari, cu vârf ascuţit, până la un centimetru, la început colorate în verde-pal, apoi în roşu-viu.

Aceste mărgeluşe nu sunt altceva decât galele ţânţarului de frunză al fagului (Makiola fagi), care îşi lasă ouăle pe mugurii nedeschişi.

În lunile de vară, coroanele arinilor ce însoţesc râurile de munte par stropite cu vopsea roşie. Dacă, mânaţi de curiozitate, am încerca să ne explicăm acest fenomen, atenţia noastră ar fi atrasă de unele conuri care au o formă cu totul deosebită de a celor normale.

Anomalia este produsă de o ciupercă (Taphrina incani), care se intoduce în solzii inflorescenţelor femele. Sub acţiunea ciupercii, solzii se hipertrofiază, luând forma de măciucă, şi ies în afara conurilor.

Aceste formaţii de un izbitor roşu-carmin, care conţin ascosporii ciupercii, se zăresc de departe şi dau o notă caracteristică arinişurilor.

Nici luncile cu sălcii nu sunt lipsite de surprize. Pe alocuri, elasticele mlădiţe ale sălciilor apar împodobite cu ciucuri lungi, uneori şi de o jumătate de metru, formaţi dintr-o serie de bumbi sferici, de dimensiuni deosebite, înşiraţi ca pe o aţă.

Aceşti ciucuri sunt gale produse de un neam de ţânţar, Rabdophaga terminalis, şi formate din numeroase frunzuliţe înghesuite. La început verzui, ciucurii capătă cu timpul o culoare galbenă-cafenie, iar spre toamnă se desprind şi cad la pământ.

Deşi păgubitoare pentru păduri, toate aceste pitoreşti anomalii nu produc însă distrugeri masive care ar necesita luarea unor măsuri fitosanitare.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris
Sursa foto: forestryimages.org