Cappadocia – un tărâm de basm

Cappadocia

Cappadocia este practic o regiune muntoasă, de origini vulcanice care se întinde pe o suprafață de aproximatv 800 de kilometri pătrați.

Întreaga zonă este presărată cu orașe subterane, formațiuni ciudate, biserici săpate în lava pietrificată.

Cappadocia se află în partea de vest a Turciei şi la "construcţia" sa a contribuit şi lava vulcanilor care s-au stins. Pe pereţi se pot vedea picturi bizantine cu caracter religios.

Până în secolul XX, numele Cappadocia nu însemna nimic pentru majoritatea occidentalilor. Desemna, vag, o regiune din Asia Mică, pomenită și în Biblie - prima epistolă a lui Sfântul Petru era adresată cappadocienilor.

Însă astăzi, această regiune a Turciei centrale situată în preajma localității Ugrup și Goreme, este renumită în lumea întreagă pentru peisajul său care, uimitor in sine are și un aspect neprevăzut.

Pe acest pământ, cel mai nepământesc dintre ținuturile care par ieșite din basme, conuri și piramide de piatră se înalță pe fundalul unor văi sterpe.

Unele având culmi netede, rotunjite, ce ajung pâna la 50 m; altele sunt aspre și crestate parcă au fost cizelate în grabă sau nu au fost încă terminate.

Printre ele se ridică piloni și colți de stâncă de cele mai variate forme și dimensiuni. Pitorescul culorilor - alb gălbui, roz, roșu, albastru și cenușiu - confera locului un aspect și mai ireal.

Parcă pentru a accentua și mai mult aspectul nepământesc al regiunii, ici și colo stâncile și conurile sunt acoperite de un strat format dintr-o rocă mai închisă la culoare.

Unele dintre ele seamănă cu niște ciuperci bizar alcătuite, iar altele amintesc cu niște siluete umane înveșmântate în pelerine, cu pălării ștrengărești aplecate într-o parte. În unele locuri, conurile și stâncile sunt răspândite la întâmplare pe fundul văilor, în altele sunt aliniate în șiruri ordonate.

Nu este greu de înțeles explicația mitică a originilor lor: asediați de o armată invadatoare, localnicii s-au rugat lui Alah, care i-a împietrit pe atacatori.

Formațiunile stranii ale Cappadociei sunt situate pe un platou dominat de un vulcan stins Erciyas Dagi. Acest munte înalt de 3916 m a "furnizat" materialul de construcții pentru conuri. Cu milioane de ani în urmă, vulcanul a erupt violent, cenușa aruncată acoperind o zonă vastă.

Răcindu-se și solidificându-se, aceasta a format un strat gros de tuf vulcanic, o rocă albă și suficient de moale pentru a fi cioplită cu cuțitul. De atunci tuful a fost erodat de ploaie, vânt și zăpadă. Șiroaiele formate de ploaie au tăiat ravene șerpuite, apoi au continuat să le "roadă" marginile, fasonându-se astfel colinele conice și celelalte formațiuni stâncoase.

Unele erupții au dat naștere unui tuf vulcanic atât de fierbinte încât, la contactul cu solul, acesta s-a "sudat", formând astfel straturi de rocă mai dură, în general de culoare mai închisă.

Când în aceste straturi forțele naturii au săpat ravene, urmele acestui tuf mai dur și mai negru au supraviețuit doar pe vârfurile conurilor, protejând roca mai moale de dedesubt, creând forme și mai bizare.