Istoria Argentinei
Istoria Argentinei
Argentina – stat aflat în partea de sud-vest a Americii de Sud, între Chile şi Uruguay. Suprafaţa este de 2,780,400 km2, populaţia estimată fiind de 43,847,430 de locuitori.
Sunt mai multe regiuni, dintre care menţionăm Mesopotamia şi Patagonia pentru rezonanţa lor culturală. Cultura este stratificată în timp, ca şi rasial. Există amerindieni (proveniţi din Oceania, ca şi originari din Siberia, veniţi cu 12.000 de ani î.H.), negri, albi şi metişi.
Preistoria locului indică faptul că acolo au trăit acum 150.000.000 de ani dinozauri asemănători cu cei descoperiţi în Mongolia. Nativii au lăsat urme începând cu Paleoliticul.
Înainte de venirea spaniolilor predominau triburile diaguita şi guarani, care s-au apărat bine de tendinţele de extindere ale incaşilor. De asemenea, primii spanioli veniţi la începutul veacului al XVI-lea au fost ucişi. Cucerirea teritoriului a durat cam o jumătate de secol.
S-a trecut la creştinarea obligatorie a băştinaşilor, ceea ce a dus la păstrarea culturii native numai în cercuri restrânse. Triburile quechua în nord-vest şi mapuche în Patagonia sunt cele mai relevante în acest sens. Din combinaţia atâtor forme de cultură s-a format noua entitate argentiniană.
Limba predominantă în Argentina este spaniola. Independenţa faţă de spanioli a fost obţinută în 1816.
Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor