Arianism


arianism
Foto: Wikimedia Commons/Creative Commons

Arianism

Este o interpretare a creştinismului derivată de la preotul Arius din Alexandria, Egipt, secolul al IV-lea d. H., conform căreia Tatăl (Dumnezeu) şi Fiul (Iisus) n-ar fi coparticipanţi egali la Eternitate, fiindcă acest lucru ar însemna că Fiul nu este creat de tată, ci este pre-încarnat.

După legalizarea creştinismului de către împăratul Constantin I, acesta al Arienilor a fost cel mai puternic conflict din sânul Bisericii creştine, în principal cu Trinitarienii (pentru care interpretarea cea mai importantă era asupra naturii Sfintei Treimi). Misionarul Ulfila i-a creştinat pe goţi în spiritul de Arianism, astfel încât, la cucerirea romană, aceştia erau de un veac creştini. În interiorul Imperiului Roman arianismul a câştigat teren mereu mai spre sud. Vandalii, burgunzii, lombarzii şi francii au adoptat creştinismul arian.


Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.