Punctele cardinale. Orientarea în teren

Punctele cardinale pot fi identificate în teren după cum urmează:

În fiecare zi Soarele apare din aceeași parte a orizontului. Spunem că el răsare. Partea de unde răsare Soarele este est.

De la amiază, Soarele începe să coboare spre partea opusă răsăritului. El coboară toată după-amiaza, până când dispare sub orizont. Spunem că soarele apune. Partea în care apune soarele este vest.

Partea de orizont din dreptul Soarelui la amiază (când soarele este cel mai sus pe boltă) se numește miazăzi. La miazăzi se află sudul (partea în care privește băiețelul din imaginea de mai jos). Partea de orizont opusă celei de miazăzi se numește miazănoapte. La miazănoapte se află nordul (în spatele baiețelului din imaginea de mai jos).

Estul, vestul, sudul și nordul sunt cele patru puncte cardinale. Ele arată cele patru direcții principale de orientare.

Observați în imaginile de mai sus umbra pe care o fac obiectele la răsăritul Soarelui, la amiază și la apus. Cea mai scurtă umbră o au obiectele la amiază. Cea mai lungă, în celelalte două momente ale zilei, seara și dimineața. Dimineața, umbra obiectelor este orientată spre vest, iar seara, spre est, adică în direcția opusă locului în care se află Soarele.

Priviți figura de mai jos. Cunoscând estul (partea de unde răsare soarele) procedăm astfel: ne așezăm cu fața spre acest punct cardinal. În direcția opusă, deci în spate, se află vestul. Sudul va fi la dreapta, iar nordul la stânga.

Mijloare de orientare

În timpul zilei, când cerul este acoperit de nori și nu ne putem orienta cu ajutorul Soarelui, pentru a stabili punctele cardinale ne folosim de alte mijloace de orientare.

1. Într-o pădure, vom afla nordul, orientându-ne după mușchiul copacilor, care crește în această direcție, datorită umezelii mai mari ce se menține pe această parte nevăzută de soare. În alte locuri după mușuroaiele de cârtiță sau de furnici, care au pământul mai umed tot în partea nordică.

2. În sfârșit, noaptea, dacă este cer senin, vom afla nordul după direcția în care se află Steaua Polară. Aceasta poate fi găsită astfel:

- Căutăm pe bolta cerească un grup de șapte stele așezate ca în figura de mai jos. După cum vedeți, prin poziția lor, se aseamănă cu un car: patru stele parcă ar fi roțile carului, iar trei dintre ele formează "oiștea". De aceea i se spune Carul Mare.

- Ne fixăm privirea asupra "roților" din spatele Carului Mare. Le unim printr-o linie dreaptă imaginară, pe care o prelungim în sus, până vom întâlni o stea foarte luminoasă. Aceasta se află la o distanță de cinci ori mai mare decât distanța dintre cele două roți. Steaua Polară se află în vârful "oiștei" Carului Mic. Și acesta este format tot din șapte stele, a căror așezare are cam aceeași formă cu a Carului Mare. Nu uitati! In varful oistei Carului Mic se afla Steaua Polara, care ne arata intotdeauna nordul.

3. Cum vom putea însă stabili direcția punctelor cardinale, dacă din pricina norilor sau a altor condiții speciale, nu vom putea proceda ca mai sus?

Atunci ne vom orienta după busolă. Aceasta arată ca un fel de ceas, exact ca in imaginea de mai jos. Pe cadranul ei sunt notate punctele cardinale. Acul ei este jumătate alb, jumătate negru. Jumătatea neagră este facută dintr-un material care arată întotdeauna nordul.

Cum vom folosi busola? Vom schimba poziția busolei la dreapta sau la stânga, până când nordul de pe cadran va ajunge în dreptul acului negru. Ne vom așeza și noi cu fața în aceeași direcție (N). Punctele cardinale vor fi exact în direcția celor indicate pe cadranul busolei.

Sursa: Marcel Peneș, Virginia Mîrza - Ministerul Educației și Învatamantului - Cum identificăm punctele cardinale? Orientarea în teren