Pronumele personal. Formele, cazurile și funcțiile sintactice
Pronumele personal. Funcțiile sintactice ale pronumelui, cazurile pronumelui, formele accentuate și formele neaccentuate
Pronumele personal desemnează diferitele persoane. El are forme diferite pentru cele trei persoane la singular (eu, tu, el, ea) și la plural (noi, voi, ei, ele).
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal
Pronumele personal are aceleași funcții sintactice ca și substantivul căruia îi ține locul. Acesta îndeplinește următoarele funcții sintactice:
nominativ: subiect și nume predicativ
acuzativ: complement, nume predicativ (însoțit de prepoziții) și atribut.
dativ: complement
genitiv: atribut și nume predicativ
vocativ: nu are funcție sintactică
În exemplul:
El privește la mine, / eu îi arăt o carte.
cuvintele roșii țin locul unor substantive.
el, eu sunt în propoziție subiecte și stau în cazul nominativ; (la) mine are funcția sintactică de complement (determină verbul privește, răspunde la întrebarea la cine?) și este în cazul acuzativ;
îi are funcția sintactică de complement (determină verbul arăt, răspunde la întrebarea cui?) și este în cazul dativ.
În exemplele:
Colega mea mă ajută la rezolvarea unei probleme.
Ei i-a plăcut întotdeauna matematica.
pronumele personal mă are funcția sintactică de complement (determină verbul ajută) și stă în cazul acuzativ;
ei, i- au funcția sintactică de complement (determină verbul a plăcut) și stau în cazul dativ.
Formele pronumelui personal. Cazurile pronumelui personal
Observați că, în exemplele date, la cazurile acuzativ și dativ pronumele personal are forme duble: accentuate (mine, ei) și neaccentuate (mă, îi, i-).
Formele mine și ei se pot accentua în vorbire și, de aceea, se numesc forme accentuate, iar formele mă, îi, i- nu se accentuează în vorbire și, de aceea, se numesc neaccentuate.
Unele forme neaccentuate se pronunță și se scriu împreună cu un cuvânt aflat înainte sau după ele: să-ți spună, l-a văzut, i-a plăcut.
! Formele accentuate răspund singure la întrebări, iar cele neaccentuate cu ajutorul formelor accentuate.
Pe el l-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el > prepoziție + formă accentuată)
L-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el l- > prepoziție + formă accentuată + formă neaccentuată)
! Regula de mai sus este folositoare în deosebirea formelor accentuate de cele neaccentuate. După ce se pune întrebarea, prima formă cu care se răspunde este accentuată.
Te-am auzit cântând. (pe cine am auzit? pe tine te- > prima formă accentuată tine, a doua formă neaccentuată te-)
Ne-au dat lacrimile. (cui au dat? nouă ne- > prima formă accentuată nouă, a doua forma neaccentuată ne-)
Formele accentuate ale pronumelui personal
Formele accentuate pentru pronumele personal apar precedate de prepoziție. De asemenea, Formele accentuate subliniază persoana despre care se comunică (mine – mie, tine – ție).
Pronumele personal la cazul nominativ
Persoana | Singular (sg.) | Plural (pl.) |
Persoana I | eu | noi |
Persoana a II-a | tu | voi |
Persoana a III-a masculin | el | ei |
Persoana a III-a feminin | ea | ele |
Pronumele personal la cazul acuzativ
Persoana | Singular (sg.) | Plural (pl.) |
Persoana I | mine | noi |
Persoana a II-a | tine | voi |
Persoana a III-a masculin | el | ei |
Persoana a III-a feminin | ea | ele |
Pronumele personal la cazul dativ
Persoana | Singular (sg.) | Plural (pl.) |
Persoana I | mie | nouă |
Persoana a II-a | ție | vouă |
Persoana a III-a masculin | lui | lor |
Persoana a III-a feminin | ei | lor |
Pronumele personal la cazul genitiv
La cazul genitiv, Pronumele personal nu are forme pentru persoana I și persoana a II-a.Persoana Singular (sg.) Plural (pl.) Persoana a III-a masculin lui lor Persoana a III-a feminin ei lor
Pronumele personal la cazul vocativ
Pronumele personal nu are forme pentru persoana I și a III-a , la cazul vocativPersoana Singular (sg.) Plural (pl.) Persoana a II-a tu! voi!
Formele neaccentuate ale pronumelui personal
Formele neaccentuate pentru pronumele personal au funcția sintactică de complement direct. Formele neaccentuate nu accentuează persoana despre care se comunică.
Pronumele personal la cazul dativ
Persoana | Singular (sg.) | Plural (pl.) |
Persoana I | îmi, mi | ne, ni |
Persoana a II-a | îți, ți | vă, vi |
Persoana a III-a masculin | îi, i | le, li |
Persoana a III-a feminin | îi, i | le, li |
Pronumele personal la cazul acuzativ
Persoana | Singular (sg.) | Plural (pl.) |
Persoana I | mă | ne |
Persoana a II-a | te | vă |
Persoana a III-a masculin | îl, l | îi, i |
Persoana a III-a feminin | o | le |
Formele neaccentuate mă și vă pierd pe ă atunci când se pronunță împreună cu cuvântul următor care începe cu o vocală: m-au chemat, v-a dat.
Pronumele personal își modifică forma după:
număr, gen și caz - ca substantivul
persoană - ca verbul
La persoanele întâi și a doua, singular și plural, pronumele personal nu are forme pentru cazul genitiv. Aceste forme există doar la persoana a III-a, singular și plural:
Cartea ei este curată
Am luat creionul lui.
Determinând substantive, pronumele personal ei, lui sunt atribute.
Pronumele personal ei, lui, lor apar uneori precedate de articolul posesiv (genitival) al, a, ai, ale:
Cartea este a ei.
Creionul este al lui.
Vocativ are doar persoana a doua singular și plural, formele fiind identice cu ale nominativului:
Tu, băiete, cântă!
Voi, cei de acolo, veniți la noi!
La acuzativ, formele accentuate ale pronumelor personale sunt însoțite totdeauna de prepoziții:
Se îndreaptă spre ea.
Despre voi este vorba.
Cu tine și cu el am fost în excursie.
Ne-a chemat pe noi și pe ei.
Dânsul, dânsa, dânșii, dânsele sunt pronume personale de persoana a III-ea:
...cică aveam grozavă ciudă pe dânsa.
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română – Pronumele personal