Vița de vie
Vița de vie, originară din caucaz, a fost cultivată la noi în țară din cele mai vechi timpuri.
Alcătuirea plantei. Vița de vie are o rădăcină lemnoasă ce pătrunde adânc în pământ.
Tulpina principală este lemnoasă, scurtă și se numește butuc. Din acesta se desprind numeroase ramuri, numite brațe, pe care cresc coardele. Coardele subțiri, elastice, se pot îndoi ușor și sunt apărate de o coajă brună, care se desface ușor în fâșii. Din mugurii coardelor cresc ramuri tinere, verzi, cu frunze, numite lăstari. Lăstarii cresc toată vara, dar nu pot sta drept în sus din care cauză se ridică împreună cu frunzele și florile spre lumină, agățându-se cu cârceii de plantele vecine sau de araci. Cârceii nu sunt decât ramuri transformate. Ei stau față în față cu frunzele, sunt lungi, subțiri și bifurcați la vârf. Cârceii se prind de arac sau de sârmă, se încolăcesc de mai multe ori în spărală, apropiind vița de suport. Cârceii tineri sunt verzi și fragezi, dar cu timpul devin lemnoși, tari și astfel pot susține greutatea coardelor cu struguri. Cei ce nu întâlnesc un suport se usucă și cad.
Plantele care, ca și vița de vie, se agață cu ajutorul cârceilor, se numesc plante agățătoare.
Frunzele. Pe lăstari, în dreptul fiecărui nod, se prinde câte o frunză mare, cu limbul din 5 lobi dințați pe margine.
Florile. Prin luna mai, când frunzele încă nu s-au dezvoltat bine, vița de vie înflorește, formând multe flori mici, de culoare verde, cât gămălia unui ac, dar cu un miros foarte plăcut. Ele sunt grupate într-o inflorescență numită ciorchine. O floare este alcătuită din 5 sepale, mici ca niște solzi, 5 petale unite la vârf, ca o căciulă, 5 stamine care înconjoară gineceul.
Polenizarea se face prin vânt, insecte sau cu polen propriu.
Fructul. După fecundație, din ovarul fiecărei flori se formează câte o boabă de strugure, care este o bacă. Boabele au forma sferică sau ovală și culoarea galbenă-roșiatică sau violet-albăstruie. Ele sunt acoperite de o pieliță, iar înăuntru au o parte zemoasă cu mai multe semințe. Un strat subțire de ceară acoperă pielița boabelor. Când sunt necoapte, boabele de strugure sunt acre, dar când se coc, devin dulci și gustoase. Ele sunt foarte hrănitoare deoarece conțin multă glucoză.
Omul nu înmulțește vița de vie prin semințe, deoarece ar rodi numai după 5-6 ani și ar da struguri de calitate inferioară. De aceea vița de vie se înmulțește prin altoire, butășire și marcataj. Altoirea constă în îmbinarea unei porțiuni (lăstar, mugure etc.) dintr-un soi de viță de vie, numit altoi cu un alt soi, care posedă rădăcini proprii numit portaltoi.
Butașul este o ramură de 30-40 cm, cu muguri care se taie toamna din coardele de viță de un an. Butașii se aleg din soiurile cele mai bune. Ei se păstrează iarna în pivnițe, îngropați în nisip, Primăvara, sunt sădiți în pământ, la doi pași unul de altul. Butașii prind rădăcini și, peste 3 ani, vița rodește.
Vița de vie se mai poate înmulți și prin marcotaj.
Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel