Antonime. Ce sunt antonimele?

Antonimele sunt cuvintele care au înțelesuri opuse unul altuia (și forme diferite).

Exemple de antonime

a) ...și descoperind un prag cu soare și tăcere... a intrat acolo.
          Vrăbiile făceau larmă subțire.

b) ...surtuc croit dintr-unul al tatei și pălărie neagră de flăcău.
          Crida e o piatră albă.

c) Fănuță a intrat acolo.
      - Cei care știu să scrie să vie aici...

Observați că în exemplul „a” substantivul tăcere se opune ca înțeles substantivului larmă; în exemplul „b” adjectivul neagră se opune ca înțeles adjectivului albă, iar în exemplul „c” adverbul acolo, care arată depărtarea, se opune ca înțeles adverbului aici, care arată apropierea.

În limba română există antonime, grupate perechi, în mod obișnuit:

- substantive: - bunătate - răutate
                                                     - întuneric - lumină

- adjective: - bun - rău
                                                - cald - rece

- verbe: - vorbește - tace
                                        - coboară - urcă

- adverbe: - înainte - înapoi
                                             - devreme - târziu
                                             - repede - încet

În crearea cuvintelor antonime un rol deosebit îl au:

- prefixele cu valoare negativă:
- dis-: continuu - discontinuu
- în-(im): - capabil - incapabil
                     - prudent - imprudent
- ne-: atent - neatent

- prefixele:
- des-(dez-): - împacheta - despacheta
                           - îngropa - dezgropa
- în-(îm-): împovăra - despovăra

Nu sunt antonime unele perechi de cuvinte care, pe lângă deosebirile de sens, au și note comune:

bărbat - femeie
băiat - fată

altoit - pădureț
domestic - sălbatic

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor