Locuțiuni adverbiale. Exemple
Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte (construcții) cu sens unitar, care pot înlocui un adverb sau pot determina un verb întocmai ca un adverb.
Unele locuțiuni adverbiale sunt alcătuite dintr-un singur cuvânt cu sens deplin (substantiv, pronume, numeral, adjectiv, adverb) precedat de prepoziții: în față, în veci, în urmă, în spate, cu toptanul, cu totul, de aceea, de asta, din nou, pe neașteptate, pe negândite, într-adevăr, de-a binelea, cu de-a sila etc.
Alte locuțiuni adverbiale sunt alcătuite din mai multe cuvinte cu sens deplin, astfel:
a) prin repetarea cuvântului de bază și o propoziție: zi de zi, an de an, clipă de clipă, cât de cât etc.;
b) prin repetarea unui cuvânt sau a antonimului său și două prepoziții: din zi în zi, din vreme în vreme, din ce în ce, din când în când, de voie de nevoie, cu chiu cu vai, de unde până unde etc.;
c) prin repetarea unui cuvânt sau a antonimului său și o conjuncție: așa și așa, când și când, unde și unde, ici și colo, zi și noapte etc.
Un număr mai restrâns de locuțiuni adverbiale rezultă din cuvinte rimate: calea-valea, talmeș-balmeș etc.
Exemple de locuțiuni adverbiale:
Luptau pe viață și pe moarte. Numai că zi de zi păreau că sunt mai mulți dușmani. [...]
Din când în când războinicii țâșneau afară din cetate [...]
(După Alexandru Mitru - Viteazul Dapix și fiica lui, Gebila)
Calul se clatină încet, la dreapta ori la stânga, după cum pune femeia piatra.
(Ion Agârbiceanu - Fefeleaga)
Explicații:
Grupul de cuvinte zi de zi poate fi înlocuite prin adverbul zilnic, iar din când în când, prin adverbul câteodată.
Celelalte grupuri (la dreapta, la stânga) nu pot fi înlocuite prin anumite adverbe, însă ele determină verbul se clatină, întocmai ca niște adverbe.
Acestea sunt locuțiuni adverbiale.
Observație:
Locuțiunile adverbiale nu trebuie confundate cu adverbele compuse (devreme, niciodată, deocamdată, etc.) nici cu adverbele precedate de prepoziții: de acolo, de aici, de sus, de aproape etc.
Ortografia locuțiunilor adverbiale:
1. Cuvintele care intră în alcătuirea locuțiunilor adverbiale se scriu separat: la dreapta, la stânga, zi de zi, din când în când, de jur împrejur etc.
2. Se scriu cu liniuță de unire următoarele categorii de adverbe compuse și locuțiuni adverbiale:
a) locuțiunile adverbiale în alcătuirea cărora intră prepoziția compusă de-a: de-a dreapta, de-a dura etc.
b) adverbele compuse din adjectivul demonstrativ astă și un substantiv astă-seară, astă-vară, astă-toamnă;
c) adverbele și locuțiunile adverbiale alcătuite din prepozițiile întru, dintru și un adverb: într-adins, dintr-adins, într-adevăr; sau din prepoziția după și un substantiv: după-masă, după-amiază etc.;
d) cele alcătuite din cuvinte rimate: harcea-parcea, vrând-nevrând etc.
Funcţiile sintactice ale locuţiunilor adverbiale:
Fiind grupuri de cuvinte cu sens unitar, locuțiunile adverbiale se analizează împreună, nu separat fiecare parte de vorbire, și au aceleași funcții sintactice ca și adverbele, putând fi complemente circumstanțiale:
- loc: la dreapta, la stânga;
- de timp: Se oprea când și când ca să admire locurile;
- de mod: A venit pe neașteptate.
Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Locuțiuni adverbiale