Propoziția circumstanțială de cauză. Exemple

Propoziția circumstanțială de cauză este propoziția subordonată care în frază îndeplinește aceeași funcție ca și complementul circumstanțial de cauză, arătând cauza acțiunii.

Cum se introduce propoziția circumstanțială de cauză?

Propoziția circumstanțială de cauză poate fi introdus prin:
a) conjuncțiile și adverbele relative: căci, că, deoarece, fiindcă, dacă, întrucât, cum;
b) locuțiuni conjuncționale: din cauză că, din pricină că, de vreme ce, din moment ce, pentru că.

Observație: Uneori, în regentă apare una din locuțiunile adverbiale: de aceea, pentru aceea:
De aceea nu te-am așteptat, fiindcă era prea târziu.

Topica: Propoziția circumstanțială de cauză poate sta atât înainte, cât și după regentă, după cum vorbitorul insistă mai mult asupra ei sau asupra regentei.

Punctuația: În general, propozițiile circumstanțiale de cauză se despart prin virgulă de regentele lor.

Exemplu:

Explicații:

Cuvintele din dreapta de mai sus de frig și temându-mă, care determină verbele se înroșiră și am luat, arătând cauza (motivul) pentru care se săvârșesc acțiunile exprimate de acestea, sunt complemente circumstanțiale de cauză.

Aceste complemente pot fi înlocuite prin propozițiile secundare din partea stângă de mai sus: deoarece era frig și fiindcă mă temeam de ploaie, având aceeași funcție sintactică cu ele (fiind echivalente, în frază, cu acestea). 

Asemenea propoziții subordonate, care îndeplinesc, în frază, aceeași funcție ca și complementele circumstanțiale de cauză în propoziție, se numesc propoziții circumstanțiale de cauză.

Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția circumstanțială de cauză