Formarea Statelor Unite ale Americii

Formarea Statelor Unite ale Americii. Războiul revoluționar pentru independența coloniilor engleze

În secolul al XVII-lea, în America de Nord, de la țărmul Atlanticului, până la Munții Alegani, s-au așezat mulți europeni: englezi, irlandezi, francezi, olandezi și suedezi. Cei mai mulți dintre ei erau fugiți din țările lor din cauza mizeriei sau a persecuțiilor politice și religioase. Când au ocupat teritoriile din America, europenii i-au găsit pe băștinași - amerindienii. Ei se aflau pe o treaptă de dezvoltare inferioară: trăiau în colibe și se ocupau cu vânătoarea. La început, raporturile dintre coloniști și amerindieni au fost bune. Cu timpul însă, ocupându-le pământurile, relațiile au ajuns tot mai încordate. Dispunând de arme de foc și de mijloace moderne de luptă, coloniștii i-au împins tot mai spre vest.

Coloniștii au format 13 state. La început veacului al XVIII-lea aceste 13 state au ajuns colonii ale Angliei. Aici s-au dezvoltat mult agricultura și industria bazată pe zăcămintele miniere. În statele din sud se cultivau îndeosebi trestie de zahăr, bumbac și tutun. De asemenea, louitorii acestor colonii întrețineau un comerț activ, mai ales cu metropola, cu Anglia.

Cauzele și desfășurarea războiului revoluționar pentru independență

Guvernul englez acordase acestor state-colonii unele drepturi politice: fiecare stat își avea un Parlament ales, care vota legile și impozitele. Aveau însă voie să facă negoț doar cu Anglia. Le interzicea să deschidă întreprinderi ale căror produse ar fi putut concura pe cele engleze. Nu le îngăduia să ocupe teritorii nelocuite de la vest de Munții Alegani, deci le ține sub o severă dependență economică.

Pentru că războiul de 7 ani, purtat în Europa și în colonii, a secătuit bugetul țării, guvernul englez a pus taxe noi asupra locuitorilor din aceste state-colonii, fără să-i consulte. Îndemnați de oameni luminați, ca Benjamin Franklin și George Washington, acești locuitori cereau: dreptul de a înființa întreprinderi industriale, libertatea comerțului, independența politică.

Văzând energia cu care coloniștii se împotriveau stăpânirii engleze, guvernul din Londra a retras taxele cele mai grele. A lăsat doar taxa pe ceai, mai mult ca, prin plata ei, statele coloniste să știe că depind de Anglia. Dar tocmai de aceea ei au respins și această taxă. Voiau să fie liberi, să-și hotărască singuri soarta.

În 1773, un grup de locuitori din Boston, deghizați în indieni, au pătruns pe o corabie din port și au aruncat toată încărcătura de ceai în mare. Fapta aceasta s-a numit „partida de ceai” de la Boston. Drept urmare, regele și guvernul Angliei i-au declarat insurgenți, au ordonat închiderea portului Boston și au trimis trupe să-i pedepsească și să-i readucă sub ascultare.

Așa a început războiul revoluționar pentru independență sau revoluția americană (1774-1783). S-a format un Congres din reprezentanții celor 13 state, care au preluat conducerea lupeti.

Deși nu aveau nici armată, nici arme, nici ofițeri, coloniștii americani au înfrânt totuși curajoși armatele engleze. George Washington a fost numit general și, împreună cu Benjamin Franklin, au însuflețit poporul la luptă, au organizat armata, au încheiat alianță cu Franța.

În ajutorul americanilor au venit, de asemenea, mulți voluntari din Europa. De pildă, francezul La Fayette și polonezul Tadeusz Kościuszko.

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii

Într-un moment greu al războiului, Congresul s-a adunat la Philadelphia și, în numele dreptului tuturor oamenilor la libertate și la egalitate, al tuturor popoarelor de a se conduce singure, a adoptat, la 4 iulie 1776, Declarația de independență. Astfel s-a format un nou stat: Statele Unite ale Americii, o republică alcătuită din unirea mai multor state. Ziua de 4 iulie a devenit sărbătoare națională a nord-americanilor.

Într-adevăr, după 9 ani de război, americanii au alungat trupele englezești de pe pământul lor. Ultima mare bătălie s-a dat la Yorktown (1781).

Prin pacea de la Versailles (1783), Anglia a recunoscut independența Statelor Unite și le-a cedat tot teritoriul până la fluviul Mississippi. Pentru că în timpul lui s-a îndepărtat stăpânirea engleză și s-a format un nou stat, independent, și o nouă națiune - națiunea americană - de limbă engleză, s-au dat libertăți și pământ celor care au luptat împotriva englezilor, spunem că acest război a avut un caracter revoluționar; a fost prima revoluție burgheză americană.

Urmările războiului de independență al Statelor Unite ale Americii

După câțiva ani de frământări sociale și politice, în 1787, Congresul a elaborat o Constituție , prin care se organizau Statele Unite ale Americii ca o Republică federală, compusă din 13 state. S.U.A. erau conduse de președintele Republicii (ales timp de 4 ani), de Congres și de Curtea de justiție.

Reprezentanții în Congres erau aleși prin „vot universal”, la care însă nu participau nici femeile, nici cei săraci, nici locuitorii de culoare neagră. Adevărata conducătoare a șării era burghezia bogată.

În acea vreme, Constituția S.U.A. era cea mai liberă și cea mai progresistă din lume; o întrecea pe cea din Anglia. Marele ei neajuns a fost că îngăduia existența sclavilor de culoare.

În anii următori revoluției, S.U.A. și-a extins mult hotarele, populația a sporit, economia și cultura s-au dezvoltat cu repeziciune.

Primul președinte al S.U.A. a fost George Washington, generalul care a condus țara la izbândă. Pentru capitală, Congresul a hotărât construirea unui oraș nou, pe care l-a numit Washington.

Victoria nord-americanilor a avut un puternic ecou în întreaga lume. Ea a însuflețit popoarele la lupta revoluționară pentru libertate.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Formarea Statelor Unite ale Americii. Războiul revoluționar pentru independența coloniilor engleze