Gheorghe Asachi (1788-1869)

Viața și opera lui Gheorghe Asachi

Gheorghe Asachi (n. 1/12 martie 1788 – d. 12/24 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român. Își asumă în Moldova, același rol de cititor cultural și îndrumător al vieții literare pe care Ion Heliade Rădulescu îl are în Țara Românească. Inițiativele lui în domeniul presei, teatrului și învățământului au adus o contribuție esențială la reorganizarea structurală și modernizarea societății românești din Moldova. De numele său este legată apariția primei gazete în limba națională - „Albina românească” (1829). Însuflețit de principiile iluminismului privind răspândirea în popor a cunoștințelor științifice și culturale, el face din presă principalul instrument al acestei activități. În acest sens, el organizează o tipografie, înființează și conduce numeroase periodice literare sau științifice, la care desfășoară o îndelungată și fecundă activitate publicistică.

În sprijinul dezvoltării învățământului în limba română, Gheorghe Asachi declanșează numeroase inițiative. Printre cele mai valoroase, menționăm: școala de ingineri hotarnici; o școală elementară, prima școală normală și un gimnaziu la Trei Ierarhi, Academia Mihăileană cu 3 facultăți (filozofie, drept și teologie) ș.a. Ca îndrumător oficial al învățământului din Moldova, el elaborează programe de învățământ și manuale.

Tot de numele lui Gheorghe Asachi este legată și organizarea vieții teatrale în Moldova. Pregătește prima reprezentare teatrală în limba română cu piesa Mirtil și Hloe; înființează un conservator filarmonic-dramatic pentru formarea actorilor (1836); organizează primul spectacol de operă în limba română; îmbogățește repertoriul teatral cu numeroase traduceri, adaptări și piese originale. Acestea din urmă, inspirate din trecutul nostru istoric (Petru Rareș-Vodă, Dragoș, întâiul suveran al Moldovei etc.), deși fără valoare artistică deosebită, au contribuit esențial la dezvoltarea spiritului creator original.

Activității de scriitor, cu toate că a debutat din tinerețe cu sonete în italiană, i s-a dedicat în special în a doua jumătate a vieții, abordând mai toate speciile poeziei (sonet, elegie, odă, imn, fabulă, baladă, meditație, satiră etc.). Călăuzit de ideea că literatura are ca scop să cultive virtuțile morale ale omului, el a imprimat liricii sale un caracter predominant patriotic. Odele aduc elogii personalității active în sens pozitiv; meditațiile exprimă încrederea în viitorul patriei, baladele (Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamțu etc.) versifică în spirit romantic legendele ce evocă momente cruciale din istoria poporului; fabulele și satirele critică moravurile societății din vremea sa. În proză, Gheorghe Asachi a abordat nuvela istorică, povestind fără măiestrie literară deosebită, diferite legende (Rucsanda doamna, Dragoș, Petru Rareș etc.).

Istoria culturii și a literaturii române îl situează pe Gheorghe Asachi printre deschizătorii de perspective și îndrumătorii cei mai zeloși din perioada modernizării sale.

Sursa: Limba și literatura română clasa a IX-a, Ministerul Educației, Vladimir Gheorghiu, Nicolae Manolescu, Nicolae I. Nicolae, Constantin Otobâcu – Gheorghe Asachi