Castelul Peles

Castelul Peles din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinta regelui Carol I al Romaniei (1866 – 1914), dupa planurile arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Hymann din Hamburg, August Bembe din Mainz si Berhard Ludwig din Viena. Castelul Peles este unul din cele mai importante edificii de tip istoric din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorica si artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea. Principele Carol I, ales domn al Romaniei in 1866, viziteaza pentru prima data Sinaia in luna august a acelui an, ramanand incantat de frumusetea acestor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorului hotaraste construirea unui castel intr-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsa. Cativa ani mai tarziu, in 1872, el cumpara terenul (1000 de pogoane), iar lucrarile incep in 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman. Mai intai lucratorii au depus eforturi pentru a stapani elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajarilor; in tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, in detaliu, lucrarile. In 1875, se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt ingropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I. In 1883 are loc inaugurarea oficiala a Pelesului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era intamplatoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita Romaniei cu Austro Ungaria. Insa, in viitor, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va gasi chiar in inima tarii. Pelesul va capata apoi o tot mai mare importanta, devenind resedinta de vara a familiei regale romane, care petrecea aici destul de multa vreme, de obicei din mai pana in noimebrie.

Sursa: Ionut Popescu – Carte: Topuri Geografice