Clasificarea asamblarilor
In functie de gradul de mobilitate si de posibilitatile de demontare a mecanismelor, a subansamblurilor si a pieselor ce compun o masina, asamblarile se pot imparti astfel:
La asamblarile fixe, in timpul functionarii, piesele nu se pot deplasa una in raport cu alta.
Asamblarile fixe demontabile permit montarea si demontarea repetata a pieselor, fara deteriorarea acestora.
Din categoria asamblarilor fixe demontabile fac parte asamblarile realizate cu ajutorul unor organe de asamblare ca: suruburi, prezoane, pene, cuie cilindrice sau conice si cele realizate fara organe de asamblare, prin ajustaje intermediare (aderent, fortat, blocat).
Asamblarile fixe nedemontabile nu pot fi demontate fara distrugerea partiala sau totyala a uneia sau mai multor piese componente.
Din aceasta categorie fac parte asamblarile realizate prin sudare, nituire, presare la cald, lipire etc.
2. Asamblarile mobile
La asamblarile, in timpul functionarii, piesele se pot deplasa una in raport cu alta.
Asamblarile mobile demontabile pot fi demontate complet, fara deteriorarea pieselor imbinate sau a celor de fixare.
Ca exemplu se pot da ajustaje libere ale suprafetelor cilindrice, conice, sferice, elicoidale, si anume: cuplurile cinematice cilindrice si sferice (articulatiile), arborii cu lagare cu alunecare, pistoanele plonjoare, angrenajele cilindrice, elicoidale etc.
Asamblarile mobile nedemontabile nu pot fi demontabile cu usurinta. In aceasta categorie intra rulmentii cu bile sau cu role, supapele de inchidere etc.
Clasificarea facuta prezinta o serie de inconveniente, deoarece grupeaza piesele numai din punct de vedere cinematic, reunind in aceeasi grupa piese ce nu se aseamana din punctul de vedere al tehnologiei de asamblare. Caracterul operatiilor de asamblare fiind dictat insa de forma, de precizie si de calitatea suprafetelor in contact, rezulta ca este necesar ca imbinarile sa se clasifice nu numai din punct de vedere cinematic, ci si tehnologie.
Sursa: Tehnologia asamblarilor si montajului