Lipirea moale

a. Materialele utilizate la lipirea moale. Principalele materiale utilizate la lipirea moale sunt aliajele de lipit si fluxurile.

Aliajele de lipit sunt foarte diferite in privinta compozitiei chimice, ce depinde, in special, de natura materialului metalic din care sunt confectionate piesele ce urmeaza a se imbina.

Astfel, pentru lipirea pieselor din otel, cupru si aliaje de cupru se intrebuinteaza pe scara larga aliajele staniu-plumb si staniu-plumb-stibiu. Ele sunt standardizate avand simbolul Lp (prescurtare de la lipire), urmat de cifre care indica continutul mediu de staniu si literele de Sb in cazul cand contine minimum 1% stibiu. Astfel, aliajul simbolizat Lp 20 Sb contine 20% Sn, circa 1% Sb, restul plumb.

In afara de aceste aliaje in industrie se folosesc numeroase alte aliaje cu temperaturi de topire sub 150 grade celsius sau peste 300 grade celsius. Astfel, daca in aliajele Pb-Sn-Sb continutul de Sb este de 10-50% se obtine temperaturi de topire intre 60 si 80 grade celsius, iar daca se introduce si cadmiu, temperatura scade la circa 70 de grade celsius.

Pentru lipirea pieselor din aluminiu sau din aliaje pe baza de aluminiu se folosesc aliaje de lipit Sn-Zn sau Pb-Ag.

Aliajele de lipit se livreaza sub forma de vergele, benzi, granule, blocuri sau tevi umplute cu flux.

Fluxurile sunt substante chimice folosite in procesul de lipire in scopul dizolvarii si al distrugerii exizilor de pe suprafetele ce urmeaza a se lipi. De asemenea, ele ajuta la imbunatatirea difuziunii si marirea fluiditatii aliajului de lipit.

Ele se prepara sub forma de lichide, paste si prafuri care se intind pe suprafete de lipit.

Cele mai raspandite fluxuri sunt:

• colofoniul, la lipirea cuprului sau a alamei;

• stearina, la lipirea aliajelor de plumb;

• clocura de zinc dizolvata in apa, la lipirea otelului si a aliajelor de cupru;

• acidul clorhidric dizolvat in apa, la lipirea zincului.

b. Tehnologia lipirii moi. In esenta, tehnologia lipirii moi cuprinde o serie de operatii constand din pregatirea pieselor si realizarea imbinarii prorpiu-zisa.

1) Pregatirea pieselor in vederea lipirii prin curatarea atenta a suprafetelor pe care se va depunde aliajul de lipit, pe cale mecanica sau chimica.

2) Invalzirea pieselor se realizeaza cu ajutorul ciocanelor de lipire, al lampilor de lipire, al arzatoarelor de gaz si al bailor cu aliaje de lipire aflate in stare lichida.

3) Intinderea aliajului de lipit se face cu ajutorul ciocanului de lipire sau prin scufundarea pieselor intr-o baie cu aliaje de lipire.

4) Curatirea pieselor lipite. Pentru a se evita corodarea pieselor lipite de catre fluxul ramas la locul imbinarii, este necesar sa se spele din abundenta locul respectiv cu apa calda la care se pot adauga diversi solventi, ca, de exemplu, soda.

c. Domeniul de utilizarte. Lipirea moale se aplica acelor piese care nu sunt solicitate in mod deosebit in timpul functionarii, intrucat, in mod obisnuit, rezistenta la rupere a aliajelor pentru lipire moale nu depaseste 7 daN/mm patrati.

Piesele lipite pot fi confectionate din aproape toate metalele si aliajele industriale, pentru fiecare tip de material existand retete de aliaje de lipit si fluxuri.

Lipirea moale se utilizeaza pe scara larga la realizarea conexiunilor electrice in electronica si electrotehnica, in mecanica fina, la constructia radiatoarelor, a aparaturii de laborator, a instrumentelor sanitare si a articolelor casnice etc.