Montarea transmisiilor cu curele

Transmisiile cu curele sunt folosite pentru ca prezinta o serie de avantaje, si anume: constructie simpla, deservire si intretinere usoare, functionare fara socuri si lipsita de zgomot, datorita elasticitatii preiau suprasarcini in anumite limite etc.

Dezavantajele transmisiilor cu curele sunt: raportul de transmitere nu este mentinut riguros constant, pericolul de rupere a curelei, care are drept consecinta intreruperea functionarii masinilor etc. O transmisie completa se compune din cureaua de transmisie, rotile de curea, dispozitivul de intindere si carcasa protectoare. Montarea transmisiilor cu curea se incepe cu montarea rotilor.

Roata de curea poate fi fixata pe un fus de capat (fixare in consola) sau pe un fus intre lagare. La fixarea in consola, fusul poate fi conic sau cilindric, iar imbinarea poate fi cu pana paralela sau cu pana inclinata. Cand fusul de capat este cilindric si pana paralela, se prevede, de obicei, la arbore un guler pentru fixarea axiala a rotii. Daca roata este fixata cu pana paralela sau concava este prevazuta si o piulita ce se insurubeaza la capatul filetat al arborelui sau o saiba fixata prin suruburi. In cazul cand roata este fixata cu pana de strangere, nu mai este necesara o fixare suplimentara.

Tehnologia de asamblare se incepe cu montarea penei in locasul de pana din arbore, dupa care se preseaza roata cu prese manuale sau mecanice. In timpul presarii trebuie avut grija ca pana sa nu iasa din locas, iar roata sa fie perpendiculara pe arbore.

In cazul cand pentru presare se foloseste dispozitivul cu surub si brida, se procedeaza astfel: roata se aseaza pe arbore, iar brida se fixeaza pe arbore. Prin invartirea surubului cu manivela, sustinut de bare, se impinge, prin intermediul placii, roata pe arbore.

Folosirea acestui dispozitiv prezinta avantajul ca roata este presata uniform pe arbore, fara a defecta lagarele.

Rotile pe arbori cu capul conic se monteaza prin insurubarea piulitei de fixare.

Rotile de curea libera se monteaza pe arbore folosindu-se ca lagar o bucsa de bronz, montata in gaura butucului prin presare.

Jocul necesar rotirii libere pe arbore se realizeaza prin ajustare.

Montarea rotilor de curea fixe, din doua bucati, se incepe cu controlul suprafetelor de contact care trebuie sa fie curate. Se imbina mai intai cele doua jumatati cu ajutorul unor suruburi. Dupa aceea se introduce pana in locasul de pana din arbore si se fixeaza roata prin strangerea suruburilor.

Verificarea montarii rotilor de transmisie consta in masurarea batailor radiale si frontale.

Valorile admisibile ale acestor batai depind de diametrul rotii si de turatia ei, deoarece cu cat diametrul este mai mare si turatia mai mica, cu atat bataia admisibila poate fi mai mare si invers.

Efectul acestor batai il constituie uzura rapida a lagarelor, iar in cazul masinilor-unelte se inrautateste calitatea de prelucrare a pieselor.

Pentru verificarea batailor frontale si radiale se foloseste acul de trasat sau comparatorul. Acul de trasat se monteaza intr-un suport astfel incat sa atinga cu varful roata, fie radial, fie frontal, numai intr-un singur punct la o rotatie completa a rotii. Se intoarce roata cu 180 de grade si se masoara bataia radiala sau frontala cu ajutorul unui calibru de interstitii, introdus intre suprafata rotii si varful acului.

Verificarea cu comparatorul se executa in mod asemanator, adica se fixeaza comparatorul pe un suport si se apropie de roata pana cand o atinge intr-un punct. Prin invartirea rotii, se citeste direct pe cadranul comparatorului bataia respectiva. Tot la montarea rotilor de transmisie mai este necesara si verificarea pozitiei reciproce dintre ele. Astfel, de exemplu, rotile de transmisie cu curele paralele trebuie sa fie asezate una in fata celeilalte, pentru a nu cadea cureaua in timpul functionarii.

Daca rotile de curea sunt deplasate una fata de alta, linealul sau firul cu plumb vin in contact numai cu un singur punct al rotii. In cazul rotilor de curea cu latimi neegale trebuie ca axa de simetrie a asamblarii se treaca prin centrele celor doua roti; pozitia reciproca dintre acestea se verifica folosindu-se doua piese intermediare, fixate cu cate un dispozitiv cu surub.

In cazul in care in urma verificarilor se constata ca aparatele sunt mai mari decat cele prevazute in documentatia tehnologica, se analizeaza cauzele care le-au generat, ca: montarea gresita a arborilor in lagare, deformari ale arborilor, montarea necorespunzatoare a rotilor, prelucrarea gresita a gaurii rotilor etc.

Dupa inlaturarea defectelor se trece la montarea curelelor. Pentru aceasta mai intai se imbina capetele curelelor prin lipire, cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice.

Modul de imbinare a curelelor influneteaza siguranta in functionare. Calitatea imbinarii are un rol deosebit la curelele ce functioneaza cu viteza mare, intinse puternic si care se infasoara pe roti de curea de diametru mic.

Lipirea curelelor se practica numai in cazul curelelor din piele si din panza cauciucata.

Suprafetele de lipire se razuiesc cu o perie de sarma, dupa care se aplica cleiul incalzit. Lipitura se preseaza puternic prin trecerea curelei intre doua valturi, strangandu-se apoi intre doua placi metalice incalzite pana la uscarea cleiului.

Imbinarea curelelor cu agrafe se aplica la toate tipurile de curele. Dupa montarea agrafelor se introduce in ochiurile acestora un stift, obtinandu-se o imbinare elastica.

Cureaua imbinata cu agrafe lucreaza in bune conditii la viteze periferice mari si la diametre mici de infasurare.

In afara de procedeele aratate se mai practica si alte tipuri de imbinari ale curelelor, ca, de exemplu, prin nituri de arama, aluminiu etc.

Pentru a se asigura o buna functionare a transmisiilor cu curele si pentru a se impiedica patinarea, curelele trebuie montate cu o tensiune initiala.

Aceasta se realizeaza prin intinderea curelelor in diverse moduri.

Tehnica montarii si a intinderii curelelor. Pentru a transmite puterea, curelele trebuie montate cu o tensiune initiala de o anumita marime.

O tensiune mare are drept urmare ruperea curelei in locul cusaturii si o uzura intensa a lagarelor. De aceea, curelele de piele noi sunt supuse la intindere inainte de montare, operatie care se face la masini speciale sau prin suspendarea unor greutati.

Curelele se vor monta cu partea paroasa pe roata si se va respecta sensul miscarii indicate pe curea, pentru ca sa nu se produca dezlipirea tesiturilor de imbinare.

Curelele trapezoidale se monteaza astfel:

Se aseaza curelele in canalele rotilor de curea si se rotesc de cateva ori, astfel incat sa se aseze bine in canalele rotilor. Dupa aceasta se deplaseaza motorul pana cand curelele sunt intinse (se elimina sageata curelelor).

Dupa eliminarea sagetii se mai mareste distanta dintre axe cu inca 0,2-0,25 din lungimea nominala a curelei.

Tensiunea curelelor se determina precis folosindu-se un dinamometru.

Dupa montarea curelelor se verifica turatia rotii conducatoare cu cea a rotii conduse in plina sarcina.

Daca patinarea depaseste limita admisibila, atunci se mareste intinderea curelelor. Acest control trebuie executata pariodic, pentru ca patinarea sa nu depaseasca valoarea admisibila.

Autor: Tehnologia asamblarii si montajului (I. Gheorghe, M. Voicu, I Paraschiv)