Cunoasteti o celebra opera literara europeana in care constelatia „Crucea sudului” este descrisa cu 140 de ani inainte de descoperirea ei?

Istoria geografiei atribuie descoperirea de catre europeni a „Crucii sudului”, respectiv prima ei descoperire, navigatorului venetian Cadamosto (1432 – 1488). Cu toate acestea, constelatia care in emisfera sudica a jucat acelasi rol cu Ursa Mica din emisfera nordica – pentru a ghida navigatia pe timp de noapte – a fost descrisa destul de limpede de poetul italian Dante Alighieri (1265 – 1321) in celebra sa „Divina comedie”. In Purgatoriul (cantul I, versurile 23 – 27), marele poet scrie textual ca, intorcandu-se spre mana dreapta, a vazut patru stele nemaicunoscute decat de prima spita omeneasca si deplange emisferul nordic pentru ca este lipsit de putinta de a admira acele stele… Explicatia? O informatie din sursa araba ajunsa pana la Dante. Pe globul ceresc al lui Caisar ben Abuhasan (realizat in Egipt in anul 725) figura aceasta constelatie, iar o replica a acestui glob – vazuta de negustori italieni – se pastra, incepand din anul 1279, la Dresda. Dealtfel, certitudinea ca Dante a cunoscut „Crucea sudului” si s-a referit la ea o constituie urmarea acelui pasaj in care poetul arata ca „luandu-si ochii” de pe flacarile luminoase ale unor stele, si i-a indreptat spre acea parte a miezului de nopate in care Ursa Mare nu se mai vedea:
…”Si luand apoi spre cel’lalt pol aminte.
Cand ma sucii pe unde-i Ursa Mare,
Pierita-acum de unde sta-nainte”…