Cine a fost Zamolxis?

In religia si mitologia geto-daca, Zamolxis (Zamolxe) era zeul suprem. Initial, a fost divinitate htoniana (a pamantului) si intruchipa fertilitatea solului. In acest stadiu, el apare distinct de o alta divinitate, zeu al fulgerului si al cerului, numita Gebeleizis, cu care insa ulterior se confunda, se asimileaza. Printre functiile sale se numara si aceea de stapan peste imparatia mortilor.

Legendele spun ca Zamolxis ar fi trait candva aievea si ca, inzestrat cu daruri profetice, ar fi devenit mare preot si legiutor intelept. El propovaduia printyre oameni credinta in nemurirea sufletului, intr-o lume de dincolo de mormant, unde cei buni si cei drepti isi vor primi rasplata binemeritata pentru faptele savarsite in viata lor pamanteasca.

Unele izvoare din vechime par a confirma realitatea istorica a acestui personaj, identificandu-l cu un ligislator care si-ar fi desfasurat activitatea prin secolul al VI-lea i.e.n. Istoricul antic grec Herodot il prezinta ca pe un fost sclav si elev al lui Pitagora din Samos. Dupa ce s-a instruit langa maestrul sau si si-a recapatat libertatea, el ar fi intreprins o lunga calatorie, ajungand pana in Egipt. De aici s-ar fi intors pe meleagurile natale in mijlocul getilor, pentru a le transmite cunostintele dobandite.