Ce reprezenta si ce functii avea Odin?

Odin reprezenta divinitatea principala in mitologia scandinava. Era considerat creatorul lumii, zeu al cerului si pamantului, al furtunii, al razboiului si al mortilor, fiind supranumit Alfadur (Alfader), adica „al totului tata”. Resedinta sa celesta o avea in palatul Heidskalf (Walaskalf), dar tronul lui se ridica in Walhalla, marea sala a razboinicilor cazuti in batalii. Aici isi petrece el timpul in ospete si banchete interminabile in tovarasia bravilor eroi, ale caror suflete erau transportate de pe campul de lupta in cer de catre ajutoarele lui, Walkiriile, iar cele ale prizonierilor de razboi ii erau aduse ca jertfe.

Lui Odin i se atribuie puteri magice, el fiind initiat in toate stiintele, in tainele scrierii runice, pe care a inventat-o. In acelasi timp trecea drept protectorul si inspiratorul poetilor. Stiinta sa misterioasa a dobandit-o in parte printr-o experienta miraculoasa din tinerete, in parte de la unchiul sau Nimir, care i-a permis sa bea din izvorul intelepciunii in schimbul unui ochi primit drept zalog.

De la inaltimea tronului sau maiestuos vegheaza asupra lumii. In fiecare noapte cei doi corbi ai sai, Huan (gandirea) si Muniu (memoria) se aseaza pe umerii lui si-i povestesc despre ce au aflat in timpul zborurilor lor din ziua respectiva.

Sotia lui Odin era Freya, regina cerului, zeita protectoare a dragostei conjugale, a femeilor si a mamelor. Fii lor au fost Balder (Baldr) si Thor.