Ce este muzica concreta, electronica si aleatorica?
Muzica concreta, dezvoltata in Franta dupa 1949 de catre Pierre Schaeffer, isi propune sa asambleze „obiecte sonore”, sunete variate din natura, inregistrate pe disc sau pe benzi de magnetofon, pentru a crea o compozitie autentica, noua, cu o valoare estetica proprie. In acest sistem compozitional, fiecare obiect sonor este perceptibil ca un tot de-sine-statator, avand valoarea sunetelor obisnuite notate pe portativ. Denumirea genului vine de la aceea ca opera muzicala nu poate fi sesizata decat ca un ton concret. Sursele sonore utilizate sunt foarte diferite: de la orchestra simfonica pana la aparatele tehnice care pot filtra „obiectele sonore”, varia inaltimea sunetului sau deplasa sursa sonora in spatiu etc. Printre cei mai cunoscuti creatori de muzica concreta se inscriu: P. Schaeffer, D. Milhaud, Ed. Varese, O. Messiaen, P. Arthuis etc. Muzica electronica apeleaza la instrumente electronice. Ea utilizeaza oscilatiile electronice, bogate in sunete armonice. Printre initiatorii acestei muzici se numara compozitorul Herbert Eimert din Germania. Muzica aleatorica utilizeaza elemente sonore obisnuite, insa lasa o deplina libertate de interpretare in privinta exactitatii inaltimii sunetului si a ritmului.
