Ce este si ce reprezinta in istoria arhitecturii Partenonul?

Partenonul reprezinta o capodopera a arhitecturii grecesti – templu dedicat zeitei Atena Partenos, ridicat pe Acropola Atenei. A fost construit din initiativa lui Pericle intre anii 447 si 432 i.e.n., fiind opera lui Fidias, cel mai mare artist al epocii, asistat de arhitectii Ictinos si Calicrates si de sculptorii Agoracritos si Alcamene. Monumentul este un templu doric, lung de 69,51 m si lat de 30,86 m, inconjurat de un rand de coloane: cate 8 pe laturile mici si cate 17 pe cele mari. Cele doua intrari ale templului mai aveau in fata cate un rand de 6 coloane. Constructia Partenonului este alcatuita din „cella”, „pronaos” si „opisthdom” (tezaur) facute din marmura alba de Pentelic si acoperita cu placi de marmura de Paros. „Cella” era incaperea care adapostea faimoasa statuie de aur si fildes a zeitei Atena, inalta de 12 m, opera sculptorului Fidias.

Templul era decorat cu sculpturi. Pe frontonul de rasarit se afla o mare compozitie sculpturala, avand ca subiect legenda nasterii zeitei Atena din capul lui Zeus, iar pe latura de apus, o compozitie ce ilustra disputa dintre Atena si Poseidon pentru stapanirea Aticii. Metopele frizei exterioare infatisau scene din legendele luptei dintre lapiti si centauri, ale luptelor atenienilor cu amazoanele si ale luptei zeilor cu titanii. In interiorul „cellei”, o friza lunga de aproape 160 m, avand ca tema procesiunea panateneelor, reprezenta circa 400 de personaje. Referindu-se la Partenon cu doua mii de ani in urma, Plutarh spusese: „Partenonul pare a avea in el un duh vesnic si un suflet plamadit cu nemurire”.