Miracolele Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn

Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor, dar unele poarta o charisma speciala, pe care o simte cel care se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane.

Manastirea Dintr-un Lemn este situata in comuna Francesti din judetul Valcea. Un asezamant monarhal de maicute, la care se poate ajunge din orasul Ramnicu Valcea dupa numai 25 de km si care este inchinat Icoanei Maicii Domnului. Lacasul a luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, cea mai veche marturie fiind consemnata in scris de catre diaconul Paul de Alep, intre anii 1653 si 1658. Pe la 1634, bunicul lui Constantin Brancoveanu ridica o manastire din piatra, aflata putin mai jos decat cea din lemn, avand hramul Nasterea Maicii Domnului, praznuita la data de 8 septembrie.

Intregul asezamant este alcatuit din vechea bisericuta dintr-un lemn si colina de stejari ce impresioneaza prin marimea lor, biserica din piatra, un muzeu, ruinele zidurilor datand de pe vremea Cantacuzinilor, si multe chilioare, unde isi petrec viata, in rugaciunea neincetata, maicutele.

Legenda icoanei Maicii Domnului

Legendele locului spun ca, odinioara, in tinutul Valcei exista o tanara domnita pe nume Ancuta, nepoata a lui Petru Rares, care fusese silita sa se marite cu un grec batran, pe care nu il vazuse niciodata pana la casatorie. Dupa nunta, cei doi au plecat spre Constantinopol, domnita lasand in urma o mare suferinta, deoarece era indragostita de un tanar boier din tinutul Olteniei. Acesta, urmarind alaiul grecului pe cand trece Dunarea, o rapeste pe aleasa inimii sale si, impreuna, fug pe valea Motrului, unde, peste noapte, poposesc la un han. Plin de manie si profund ranit in orgoliu, grecul trimite armata pe urmele fugarilor si incendiaza hanul, omorandu-l pe tanarul boier. Reuseste sa scape din valvataie doar domnita, care isi ia Icoana Maicii Domnului, primita in dar de nunta, si porneste la drum prin desisurile padurilor marete. Dupa zile intrei de mers prin padure, ajunge, in cele din urma, la o colina batrana si umbroasa, unde se ridicau spre cer stejari falnici si mareti, pe care nu-i putea cuprinde nici macar trei oameni la un loc. Acolo, intr-o scorbura, s-a ascuns Ancuta, adormind cu capul lipit de icoana Maicii Domnului, pe care o purtase tot timpul la piept, pentru a o apara de rele. Dimineata, la plecare, icoana se intepeneste in lemnul batranului arbore, domnita fiind nevoita sa o lase acolo. Ce s-a intamplat mai departe cu fata nu se stie, iar cronicile nu mai spun nimic, dar se stie sigur ca icoana a ramas multa vreme ascunsa in acea scorbura de stejar. Astfel, crescand copacul, scorbura s-a astupat, iar icoana Maicii Domnului a ramas la loc sigur, ferita de intemperiile vremii. Mai apoi, odata cu trecerea timpului, in padurea falnica poposeste un putnic cu mare ravna catre Bunul Dumnezeu, care, gasind adapost la umbra unui stejar, adoarme… In timpul somnului, pustinicului i se transmite prin vis ca, din copacul sub care se asezase, trebuie sa ridice o manastire. Cand se trezeste, omul priveste stejarul si, cu toate ca acesta era mare cum nu s-a mai vazut, se tot gandeste cum poate sa construiasca o manastire dintr-un singur copac. Impins insa de visul avut, pustnicul mai priveste odata falnicul stejar si simte cum inima incepe sa-i zvacneasca tare, indemnandu-l parca sa indeplineasca intocmai porunca. Si se apuca sa-l taie… dar nici nu-l lovi de doua ori cu toporul, ca trunchiul se si despica, din interiorul lui iesind la iveala o icoana cum nu s-a mai vazut de frumoasa, infatisand-o pe Maica Domnului cu Pruncul. Uimit si infricosat, pustnicul intelege ca visul nu fusese altceva decat o porunca cereasca si astfel ridica din acest stejar o bisericuta, care astazi poarta numele de Manastirea Dintr-un Lemn. Facut din barne groase de lemn si inalt de aproape 4 metri, micul asezamant are altarul exact pe locul unde fusese tulpina stejarului la umbra caruia, demult, adormise pustnicul. Astazi, bisericuta este plina de insemnatate si are peretii acoperiti cu icoane foarte vechi, care emana pace, liniste si binecuvantare asupra tuturor celor care ii calca pragul.

Icoana cu doua fete

Icoana imparateasca a Maicii Domnului cu pruncul este pastrata cu mare veneratie in biserica de piatra, fiind unica prin maretia sa. Are o inaltime de 1,50 m si o latime de 1,10 m, dar autorul ei nu se cunoaste, in aces caz existand mai multe ipoteze. Prin anul 1929, Andrei Grabar, de la Universitatea din Strasbourg, a identificat-o ca fiind pictata in secolul al IV-lea, undeva in Grecia. De-a lungul timpului insa, icoana a suferit mai multe restaurari, iar cand s-a hotarat sa-i fie scoasa ferecatura de argint, realizata in anul 1813, pe spatele ei s-a descoperit o alta icoana, reprezentand Judecata de Apoi.

Sursa: Focul Vietii