Vesmintele liturgice

Slujitorii Sfantului Altar folosesc la savarsirea celor sfinte anumite vesminte liturgice, specifice fiecarei trepte ierarhice.

Vesmintele diaconului sunt: stiharul, orarul si manecutele. Cele ale costumului preotesc sunt: stiharul, epitrahilul, braul, manecutele si felonul.

Arhiereul are in loc de felon sacosul si in plus omoforul si mantia, iar ca ornate arhieresti mitra, bedernita, engolpionul, crucea pectorala si carja arhiereasca.

Simboluri

Stiharul este un vasmant comun tuturor gtreptelor ierarhice, asemenea unei camasi lungi, de obicei de culoare alba, simbolizand la diaconi sralucirea si curatia ingerilor, la preoti, stralucirea Dumnezeirii, iar la arhierei curatia si stralucirea lui Hristos.

Orarul e un vesmant diaconesc sub forma unei fasii de panza, ce trece pe sub umarul drept si atarna pe umarul stang in fata si in spate. El simbolizeaza aripile ingeresti, de aceea in cadrul Liturghiei, la Tatal nostru, se incinge crucis.

Manecutele sunt comune tuturor treptelor ierarhice, fiind un fel de mansete, ele simbolizand puterea lui Dumnezeu, Care da tarie slujitorilor Sai.

Epitrahilul e vesmant indispensabil oricarei slujiri a preotului si episcopului, fiind la inceput o fasie de panza, ce atarna pe dupa grumaz cu ambele laturi in jos. Cu timpul cele doua laturi s-au unit, aparand astazi ca o fasie ma lata, cu o singura deschizatura, pentru introducerea lui pe gat. El simbolizeaza puterea harului Dumnezeiesc, care se pogoara asupra sfintilor slujitori, cat si jugul cel bun al lui Hristos purtat de buna voie de catre preot si episcop.

Braul este vesmantul cu care arhiereul si preotul se incing peste mijloc si simbolizeaza puterea care vine de sus asupra savarsitelor celor sfinte.

Felonul e vesmantul pe care il poarta preotii pe deasupra, asemenea unei pelerine, fara maneci, cu o singura deschizatura pentru a introduce capul. Acoperind tot trupul, el inchipuie puterea atotcuprinzatoare si atotpurtatoare de grija a lui Dumnezeu, cu care El imbraca pe slujitorii Sai.

Sacosul este vejmantul purtat de episcop peste stihar si epitrahil, asemenea unui sac, mai scurt decat stiharul si cu maneci scurte, incheindu-se cu clopotei pe sub maneci. Acesta este semnul caintei si smereniei, amintind de ele hlamida cu care a fost imbracat Mantuitorul la patima Sa, cat si de camasa Sa pentru care s-au aruncat sortii. Clopoteii cu care se incheie sacosul simbolizeaza cuvantul lui Dumnezeu pe care trebuie sa-l vesteasca episcopul.

Omoforul este vesmantul purtat pe umeri de arhiereu, simbolizand oaia cea pierduta pe care Mantuitorul a luat-o pe umerii Sai, ca s-o mantuiasca (cf.Lc 15,4-5).

Mantia arhiereasca e un vasmant lung si lat ca o polerina bogata, de culoare purpurie, ce se incheie la gat si jos in fata, prin patru tablite brodate, cele de sus inchipuind cele doua table ale legii, iar cele de jos, cele doua Testamente, unite prin Hristos. Mantia simbolizeaza puterea si plenitudinea demnitatii arhieresti. Cusaturile in forma de valuri sau rauri simbolizeaza „raurile de apa vie” (Ioan 7, 38), ce izvorasc din cele doua Testamente si vor fi transmise credinciosilor de catre arhiereu.

Bedernita este un romb care atarna de pe umarul stang pe piciorul drept si simbolizeaza sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu (Cf. Efes. 6, 17), cu care trebuie sa fie arhiereul inarmat, impotriva tuturor eresurilor.

Mitra e un acoperamant purtat pe cap de arhiereu la serviciile divine. Are forma coroanei sau diademei imparatilor bizantini si simbolizeaza cununa de spini a Mantuitorului, dar si mahrama pusa pe fata Sa la punerea in mormant.

Engolpionul e o insigna arhiereasca, de forma unui medalion cu icoana Mantuitorului sau a Maicii Domnului. Aceasta simbolizeaza pecetea si marturisirea credintei cea din inima. Ierarhul trebuie sa aiba permanent in inima sa pe Hristos Mantuitor si pe Maica Domnului ca mijlocitoare catre Fiul Sau.

Crucea pectorala e tot o insigna arhiereasca, ea simbolizand Crucea lui Hristos, prin care ne intarim si biruim pe vrajmasi.

Carja arhiereasca e un baston lung impodobit in mod deosebit, avand in capul de sus doi serpi afrontati, peste care se suprapune un glob cu o cruce. Ea simbolizeaza puterea de a pastori Biserica si autoritatea pastorala a arhiereului. Cei doi serpi simbolizeaza intelepciunea de care trebuie sa dea dovada arhiereul (Cf. Matei 10, 16), iar globul cu o cruce simbolizeaza globul pamantesc, aratand ca Hristos a sfaramat prin Cruce capetele nevazutilor balauri.