Viata lui Nostradamus (1503 – 1566)
Nostradamus a fost atat catolic, cat si evreu. Chiar daca pare un paradox, nu era perceput astfel in Franta secolului al XVI-lea, care se inchina lui Dumnezeu, sub forma Inchizitiei, dar si lui Mamon, sub forma jefuirii de catre biserica a proprietatilor altora.
Timp de treizeci de ani, sub domnia regelui René cel Bun, evreii din Provence au primit drept de libera practica in religie, dar toate astea s-au sfarsit odata cu moartea lui René, in 1480, data care, din nefericire, a corespuns cu fondarea Inchizitiei spaniole. Pana la nasterea lui Nostradamus, in 1503, cei mai proeminenti evrei s-au convertit, cu prudenta, la o forma pragmatica de catolocism, gratie edictelor din 1488 date de Carol al VIII-lea, respectiv Ludovic al XII-lea, in 1501. Acest lucru nu a impiedicat Coroana franceza sa le fure ocazional proprietatile, dar le-a oferit o masura de protectie intr-o tara subit inundata de intoleranta religioasa si de paranoia. Astfel, copilul Michel de Nostredame nu a fost circumcis (pedeapsa fiind, comform legii levitice, alungarea din sanul poporului lui Israel) si botezat in ritul crestin, dar, in acelasi timp, a pastrat, prin intermediul celor doi bunici, un acces intim la lantul evreiesc al traditiilor din Schalscheleth Hakabbalah, care i s-a potrivit foarte bine in ipostaza sa ulterioara de profet si prezicator.
Ca rezultat al educatiei sale, Nostradamus aproape ca s-a confundat cu magia si, cu siguranta, cu misticismul si Cabala, care reprezentau cautarea evreiasca a unei noi intelepciuni intr-o sinteza creativa intre mitologiile vechiului Egipt, a vechii Grecii, a astrologiei asiriene, magiei babiloniene, divinatiei arabe si filozofiei lui Platon. Natura mistica si secreta a Cabalei i-a oferit o modalitate de evadare foarte necesara de la realitatile vietii evreiesti din Europa Inchizitiei si un panaceu impotriva convertirilor fortate care au urmat mortii lui René. Printr-un noroc chior, orasul nativ al lui Nostradamus, St. Rémy, era locul perfect pentru studiul Cabalei, deoarece Provence era recunoscuta, in general, ca leaganul primei comunitatii cabalistice din Franta. Paradoxul, poate, Nostradamus, pe langa faptul ca era cabalist, alchimist si talmudist, a fost intreaga viata si un catolic fervent si cu siguranta nu ar fi fost acceptat la Universitatea din Avignon (care, pe atunci, nu facea parte din Franta) daca nu ar fi fost sincer in aceste orientari si in evitarea ereziei luterane aproape omniprezente. Mai tarziu, s-a inscris, din nou fara probleme, la venerabila Universitate din Montpellier (fondata in 1220) pentru a studia medicina – o miscare inteleapta, intrucat Montpellier detinea, fara indoiala, cea mai mare scoala de medicina a acelor timpuri.
Dupa inscrierea la Montpellier – care se desfasura in maniera medievala a unei dezbateri formale, supravegheate, intre studenti si profesori, si nu prin examinarea scrisa -, Nostradamus a fost aruncat in vartejul unei epidemii de ciuma. Desi stanjenit de accesoriile sofisticate purtate de medicii acelor vremuri (vesta de piele, ochelari, masca de burete si o haina colorata cu diverse prafuri), Nostradamus a dat lovitura pe un teritoriu complet nou inventand o pulbere purificatoare care, tindem sa credem, a inspirat o incredere neasteptata la pacientii lui. Ca o consecinta directa a acestei experiente, Nostradamus a devenit un fel de autoritate in tratarea ciumei, un talent care a fost greu incercat cand maladia a lovit din nou, in timpul activitatii sale ca medic la Agen, cand si-a pierdut tanara sotie si pe cei doi copii. Drept urmare, Nostradamus nu a suferit numai de pe urma criticii obisnuite de tipul „Doctore, vindeca-te mai intai pe tine”, ci a fost si dat in judecata pentru returnarea zestrei de familia innebunita de durere a sotiei sale.
Traumatizat de pierdere, Nostradamus a pornit la drum si a calatorit prin multe parti din Franta, Italia si Sicilia inainte de a se stabili in Salon de Provence. Aici, la varsta de patruzeci si patru de ani, a cunoscut o vaduva, Anne Ponsarde Gemelle, cu care s-a casatorit la 11 noiembrie 1547. S-au mutat intr-o casa pe Rue Ferreiraux (care acum ii poarta numele), iar Nostradamus, foarte cautat in acea vreme pentru leacurile sale si nu numai si-a continuat calatoriile. In acea perioada, datorita intalnirilor sale cu farmacisti, medici si magicieni a inceput sa-si banuiasca darul profetiei si al clarviziunii. Nu era singurul, desigur. Sub domnia regilor dinastiei Valois, estimarile ajungeau la 30.000 de astrologi, vrajitori, alchimisti, si profeti, care practicau numai in Paris si este meritul lui Nostradamus si al artei sale ca s-a ridicat, inexorabil, deasupra tuturor.
La trei ani de la publicarea lucrarii Traité Des Fardemens in 1552 (un tratat la moda asupra alifiilor, dulceturilor si conservantilor de toate felurile), Nostradamus a continuat – mai degraba ca o incercare, trebuie spus – cu prima editie a faimoaselor Centurii (1555), temandu-se, conform elevului sau, Jean Aymes de Chavigny, de izolare si batjocora. Cele trei sute cinci zeci de catrene, spre surprinderea tuturor, inclusiv a lui Nostradamus, au facut senzatie. Chemat la Paris de regina lui Henric al II-lea, Caterina de Medici, imediat dupa publicare, Nostradamus s-a intors bogat la Salon, descoperind, pe pielea sa, ca activitatile private (alcatuirea horoscopului personal si alinarea durerilor curtenilor) erau considerabil mai profitabile si mult mai putin precare decat cititul in stele.
Totusi, Nostradamus a continuat sa o sfatuiasca pe Caterina, nu numai pentru ca ea il proteja printr-o anumita masura de acuzatiile de blasfemie din partea autoritatilor, dar si pentru ca favorurile ei regale ii permiteau o glorie foarte apreciata si perspectiva unui venit stabil. Cariera sa ca celebritate si-a atins apogeul in 1564, in timpul vizitei regale, chiar la Salon, facuta de baiat-rege Carol al IX-lea (care, mai tarziu, la instigarea mamei sale dominatoare, a aprobat Masacrul din Noaptea Sf. Bartolomeu).
Caterina l-a invitat pe Nostradamus, impreuna cu familia lui, intr-o vizita privata la apartamentele regale si apoi la o consultare ulterioara, unde i-a cerut sa ii alcatuiasca horoscopul fiului ei cel mic, Ducele de Anjou. Totusi, Nostradamus era mai interesat de tanarul Henric de Navarra si chiar l-a studiat pe copilul de 10 ani in timp ce dormea, prezicand ca va mosteni, in cele din urma, intreaga Franta.
Nostradamus era bine platit pentru serviciile sale, ceea ce trebuie sa-i fi oferit un confort considerabil pe timpul celor doi ani de declin, la sfarsitul carora, atacat de guta, artrita si probleme cardiace pe care nici leacurile sale nu au reusit sa le aline, a incetat din viata la 2 iulie 1566, exact in maniera pe care-o prezisese.
Sursa: Mario Reading, NOSTRADAMUS Profetiile complete 2001-2105, Litera 2011
