Deciziile sadice ale Imparatului Caligula
Chiar de la inceputul domniei sale, Caligula s-a purtat cu o perversitate tulburatoare; pe cand vizita o legiune romana stationara pe Rin, a decis decimarea acesteia de indata, pe motiv ca soldatii se rezvratisera impotriva tatalui sau, Germanicus (c.16 i.Hr. – 19 d.Hr), cu 24 de ani mai inainte. Obiceiul brutal al decimarii era o traditie romana acceptata. Soldatii erau dispusi in formatie de parada, apoi li se comanda sa traga la sorti unul din zece oameni care avea sa fie omorat in bataie cu batele de camarazi. Dar cand legionarii s-au infuriat, iar soldatii pareau in pragul unei razmerite, Caligula, un las notoriu, in ciuda brutalitatii lui, a batut grabit in retragere, intorcandu-se la Roma. Caracterul aleatoriu al deciziilor sale, in acest caz, ca si in privinta multor alte aspecte ale domniei sale, dar si cruzimile lui gratuite i-au socat pe romani.
La Roma, imparatul si-a gasit rapid alte victime mai usoare – cetateni romani instariti, pe care ii acuza de tradare ca sa le ia averile. Se spune ca a risipit rapid cei 27 de milioane de sesterti de aur pe care ii mostenise de la Tiberius. Dar aceasta era nimic in comparatie cu cruzimile la care ii supunea pe cei care il suparasera in tinerete sau ii criticau acum puterea. Mania sa era in mare masura indreptata impotriva Senatului, dintre ai carui membri unii erau arestati arbitrar, apoi supusi torturii si unei morti lente si agonizante pentru presupusa infidelitate. Sadismul sau innascut era evident, caci ii obliga pe parinti sa fie martori la executia copiilor lor, in vreme ce el statea si privea, amuzandu-se. Se deda la glume macabre, ordonand arderea unui scriitor pentru ca scrisese ceva ambiguu, sau punea sa fie batuti oameni pana cand aproape mureau, pentru ca pe urma sa le dea voie sa-si revina ca sa le prelungeasca suferinta.
Pe langa sadism, Caligula simtea nevoia de a soca si a umilii – ca razbunare pentru nefericirea propriei copilarii plina de durere, de pe insula Capri. Umilintele pe care le-a indurat acolo au fost platite cu varf si indesat de cei care nu putusera sa-l apere pe el sau familia lui de tirania si perversiunile sexuale ale lui Tiberius. Dispretul sau pentru ceea ce trecea drept moralitate romana a iesit la iveala cand a decis sa deschida un bordel in propriul palat. Primii clienti au fost senatorii terifiati, care au fost chemati acolo impreuna cu sotiile lor sa il serveasca. Dupa cina a dus-o pe fiecare sotie in dormitorul sau, lasandu-l pe sotul umilit sa stea cu ceilalti in tacere. Cand se intorcea in incapere, isi povestea cu lux de amanunt ispravile sexuale. O astfel de atitudine era de nesuportat, iar asasinarea imparatului, candva iubit de oameni, a devenit inevitabila. Eliberarea de sub tiranie a avut loc in anul 41 d.Hr., in ianuarie, cand cativa membri ai Garzii Pretoriene l-au injughiat mortal pe holul palatului sau. In mod irdonic, conducatorul acestora a fost Cassius Chaerea, un ofiter de care Caligula isi batuse joc in fata intregii curti pentru ca era efeminat.
Sursa: Tom Ambrose, Despoti si dictatori, Litera 2009
