Strategiile demonice de lupta ale lui Vlad Tepes

Istoricul grec Chalkondyles scrie in lucrarea sa Dovezile istoriei, strategiile de lupta ale conducatorului valah Vlad Tepes pe care acesta le-a pus in practica impotriva otomanilor:

„Armata otomana a traversat un camp de tepe, de vreo trei kilometri lungime si un kilometru latime. Erau acolo tepe mari in care se puteau vedea infipte corpuri de barbati, femei si copii, aproape douazeci de mii, dupa cum spuneau ei; un spectacol pe cinste pentru turci si pentru sultan! Uimit, sultanul spunea neincetat ca nu putea cuceri tara unui om care putea face astfel de lucruri groaznice si neobisnuite si isi folosea puterea si supusii in astfel de moduri. El avea obiceiul sa spuna ca acest om care a facut astfel de lucruri era capabil de mai mult. Iar ceilalti turci, vazand atat de multi oameni trasi in teapa, erau speriati de moarte. Erau copii agatati de mamele lor pe tepe, iar pasarile isi facusera cuiburi in pieptul lor.”

Pe langa descrierea facuta de istoricul grec, Vlad Tepes mai avea si calitatea de a-l ademeni pe dusman sa inainteze dupa care ataca subit, parjolind pamanturile, arzand satele si otravind fantanile, pentru a-i taia dusmanului aprovizionarea. Se spune ca odata a dus bolnavi de ciuma in tabara otomana pentru a raspandi boala printre ei.

Ce-i drept, cu aceste strategii a reusit sa apere tara de otomani, insa metodele sunt parca prea demonice.