Gruparea de aparatori a lui Ivan cel Groaznic

Este foarte probabil ca increderea in straini a lui Ivan cel Groaznic sa fi fost o precautie inteleapta, caci Rusia, spre deosebire de tarile occidentale ale vremii, nu poseda ordine cavaleresti, deci implicit nu avea un cod al onoarei sau, daca avea, acesta era limitat. Drept urmare, existau putine reguli de conduita etica printre aristocrati; juramintele de credinta erau inutile. Din acest motiv, Ivan a decis sa-si alcatuiasca propria grupare de aparatori bastinasi, opricinicii, fanatici brutali, care nu-i erau credinciosi decat lui. Folosindu-se de aceasta banda de calareti inarmati pana-n dinti, Ivan a inceput o domnie a terorii pentru orice individ sau grupare din Rusia care dovedea cele mai neinsemnate divergente de opinii. In toiul noptii, opricinicii incalecau pe cai negri si, invesmantati complet in negru, tabarau asupra victimelor lor. Alegerea culorii era semnificativa. Negrul a fost asociat adesea cu despotismul; si primul imparat al Chinei, Qin Shi Huang Di, il folosea pentru steagurile si flamurile sale. Ivan si-a dat seama, asa cum avea s-o faca si Hitler cinci secole mai tarziu, ca vederea unei cete brutale de barbati imbracati in uniforme negre inspira teroare in randul populatiei. In timp ce nazistii din SS purtau o banderola cu dublu fulger ca insemn, emblema opricinicilor era o matura si un cap de caine. Combinatia simboliza misiunea lor de a indeparta tradarea in Rusia cu cea mai desavarsita ferocitate. Avand mana libera din partea stapanului lor, opricinicii isi vedeau de treaba cu un zel total – violand, torturand, furand si tragand in teapa, adeseori fara nici o legatura cu apararea tarului. Ivan a construit chiar si un palat pentru ei la Moscova, unde de multe ori participa la torturile zilnice si executia prizonierilor inchisi in temnitele sale. Dupa care, in cate un acces periodic de pietate si remuscari, Ivan isi impune cate o penitenta si fonda un ordin religios dedicat opricinicilor si insista ca toti membrii sa faca parte din el.

Data fiind libertatea lor aproape totala, opricinicii au devenit din cale-afara de zelosi, jefuind si pradand toata tara. Drept urmare, economia rusa a intrat intr-un declin sever. Impozitele nu erau suficiente pentru a intretine fortificatiile impotriva tatarilor si a altor barbari; Rusia a suferi daune atat de mari, incat, in 1572, cu impulsivitatea-i caracteristica, Ivan a desfiintat brusc si definitiv gruparea opricinicilor, inlocuind-o cu bande de indivizi mai diferiti, dar la fel de cruzi. Motivele exacte ale gestului nu sunt cunoscute. Este posibil sa fi fost impulsionat de victoria decisiva a fortelor rusesti impotriva tatarilor din Crimeea si a aliatilor lor turcidin Afara Moscovei, fapt ce a eliberat Rusia de amenintarea unor invazii ulterioare. Greseala pe care o facusera opricinicii fara sa vrea a fost ca au avut un succes prea mare in folosul lor, devenind astfel o amenintare pentru tar si un pericol pentru stat. Drept pedeapsa pentru infractiunile lor anterioare, Ivan a confiscat mosiile proaspat dobandite de membrii de vaza ai organizatiei si le-a inapoiat proprietarilor initiali. Pentru a sublinia dizgratia, a fost interzis chiar si rostirea cuvantului opricinic.

Sursa: Tom Ambrose, Despoti si dictatori, Litera 2009