Sacrificii mici pentru minuni dumnezeiesti mari

Paradoxul crestinismului actual este ca vrea biruinte mari cu investitii minime. Vrem cu cinci minute de rugaciune sa vedem minuni. Cu un capitol de citit din Biblie pe saptamana, am dori sa ne impotrivim ispitelor intalnite in fiecare zi. Cu un program de adunare pe saptamana, ne automultumim ca raiul ne asteapta.

Paradoxul crestinismului actual e ca investesti mult in cele de jos, sis totusi credem ca mari comori ne vor astepta dincolo. Am vrea confort aici si bucurie dincolo. Am vrea sa ne stie cat mai putini ca suntem pocaiti, dar totusi sa ne cunoasca Dumnezeu. Am vrea ca leul de la colecta sa aduca cat mai mult rod decat acei euro pusi la banca.

Paradoxul crestinismului actual e ca se lupta mereu in a impaca firea cu Duhul. Ne laudam imbracamintea, casa si masina unii altora, dar nu ne intrebam de partasia lui Dumnezeu de saptamana trecuta. Nu ne uitam duminica dimineata cand e ora noua fara cinci minute, ca sa nu intarziem, dar stim unde e asezat ceasul, cand mai sunt cinci minute pana la final, si predicatorul nu da semne de oboseala.

Paradoxul crestinismului actual e ca promite mult si costa putin. Se predica despre harul lui Dumnezeu, despre iubirea si dragostea Lui si foarte rar despre „…sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze”. Se vorbeste despre o mantuire garantata pe viata si rareori despre „…duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur”. Grupul de tineri canta despre „ochii-mi plang neincetat”, dar lacrimile lipsesc. Pentru ca nu ai cum sa plangi duminica la inchinare daca nu ai trait cu Dumnezeu de luni pana sambata.

Tragi cititori, e timpul sa traim o realitate, nu un paradox. O umblare cu Dumnezeu, nu o experienta de un program. O viata pe genunchi zilnica, asta ca sa putem sta in picioare in ziua incercarii. Un cantec dintr-o inima curata, nu doar de pe buze.

Sursa: sibiu100.ro / Cristian Boariu