Precognitia – istoria si semnificatia
Termenii de „previziune” si „precognitie” au intrat in uz in secolul al XVII-lea pentru a desemna exemple de manifestare a vederii secundare in care viziunea parea sa aiba legatura cu un eveniment viitor. Termenul de previziune a devenit apoi cel utilizat curent, dar parapsihologii il prefera acum pe cel de precognitie, deoarece perceptiile metapsihice nu sunt in mod necesar „vazute”.
In toate timpurile si in toate locurile de pe glob s-a admis ideea ca exista unele persoane care pot privi in viitor. Descoperirea a ceea ce ne rezerva viitorul constituia una din functiile principale ale prorocilor tribali – samani, vraci sau tamaduitori. Din nefericire, putini dintre primii exploratori au profitat de ocazie pentru a testa facultatile precognitive ale prorocilor pe care i-au intalnit; iar misionarii, desi deseori inclinati sa accepte calitatile metapsihice ca reale, au manifestat tendinta de a le atribui Diavolului, nearatandu-se dornici sa le cerceteze, din teama de a nu cadea ei insisi prada influentelor diabolice.
Unul dintre putinii care au publicat rezultatele unei cercetari asupra puterilor metapsihice ale vracilor africani a fost misionarul francez Fr.B. Boilat. In lucrarea sa „Esquisses sénégalaises” (1853), acesta a descris cum, sperand sa-si demonstreze lui insusi ca puterile unui vraci nu erau reale, i-a adresat acestuia o intrebare in gand. Vraciul i-a spus ca documentele pe care le asteapta vor sosi peste cincisprezece zile – prin aceasta reusind nu numai sa ghiceasca exact intrebarea, dar si sa furnizeze ceea ce s-a dovedit a fi raspunsul corect.
Unii samani preziceau spontan viitorul, ca si cand ar fi avut o intuitie brusca a ceea ce avea sa se intample. Altii intrau in transa si fie consultau spiritele, fie erau posedati de vreun duh care vorbea tribului prin ei. Samanii foloseau adesea visele lor sau visele relatate de membrii tribului ca indreptar asupra evenimentelor ce aveau sa urmeze, talmacindu-le daca materialul din vise era simbolic.
Gradul in care oamenii se bazau pe informatiile parvenite prin aceste canale reiese foarte clar din Vechiul Testament, unde „profetii” sunt venerati. In sensul sau initial, profetia nu insemna a prezice viitorul, ci doar ca vorbele, redate de profet sau rostite prin intermediul lui in timp ce era posedat, erau considerate de inspiratie divina. Dar deoarece mesajele se referau atat de frecvent la ce se va intampla daca nu va fi respectat cuvantul Domnului, s-a manifestat tendinta de asimila profetia cu prezicerea viitorului. Vizionarii si ghicitorii epocii clasice si-au castigat reputatia mai ales datorita exactitatii cu care preziceau evenimentele viitoare.
Primul istoric asupra unui caz de persoana cu insusiri precognitive bine documentat se afla in dosarul interogatoriului Ioanei d’Arc. Pe langa „vocile” sale, aceasta avea periodic viziuni spontane de genul „iluminarilor”, in care vedea sau simtea ce avea sa se intample cu unii oameni, asa cum l-a avertizat pe un camarad ca va muri „fara pierdere de sange” in rastimp de trei zile – in timpul atacului asupra castelului Tournelles acesta a cazut in Loara si s-a inecat – sau cand i-a spus Dauphin-ului ca ea insasi va fi ranita de o sageata in timpul asediului Orléans-ului, profetie ce a fost relatata de un diplomat flamand ce se intamplase sa fie prezent cand a fost facuta, cu doua saptamanii inainte de eveniment.
Cu siguranta ca poate unul din cei mai mari vizionari este Nostradamus ale carui profetii s-au indeplinit in cea mai mare parte.
