Cand au fost inventate chibriturile?

In 1809 au aparut chibriturile, care aveau la un capat o maciulie facuta dintr-un amestec de pucioasa, clorat de potasiu, licopodium, zahar si apa gumata. Aprinderea lor se facea prin introducerea maciuliei in acid sulfuric concentrat, fapt pentru care se numeau „oxigeneze”. In 1826 s-a trecut la fabricarea chibriturilor cu pasta din clorat de potasiu, sulfura de antimoniu si amidon sau apa gumata. Aprinderea se realiza prin frecarea pe glaspapir (hartie sticlata) sau pe un corp aspru, tare si uscat.