Care este originea bacalaureatului?

Inca de acum 300 de ani bacalaureatul a fost initial primul grad conferit de o universitate (era urmat de licenta si apoi de doctorat). „Baccalaureatus” inseamna un om caruia i se permisese sa aspire la o cultura superioara, si multi tineri ai vremi se multumeau doar cu acest stadiu de pregatire. In cadrul reformei invatamantului din Franta de la 1808, bacalaureatul devine examenul care incheie studiile de nivel mediu, iar „bacalaureat” acela care pe baza luarii acestui examen putea ocupa anumite functii pentru care nu se cerea pregatire de nivel superior. Cu acest ultim inteles, bacalaureatul a fost imprumutat de organizarea scolara din multe tari ale lumii.

Etimologic vorbind, cuvantul tradeaza o inovatie de ordin lexical. Baccalarius inseamna in latina „tanar” sau „tanar nobil”. Pentru a sugera o asociere cu succesul (victoria se simboliza prin lauri), larius a facut loc lui laureatus. Denumirea, desi arbitrar creata, a facut cariera, fiind azi definitiv consacrata.