Regatul Mediei (finele sec.VIII – 550 î.Hr.)
Regatul Mediei
Cele dintâi informaţii istorice despre mezi le găsim în izvoarele assiriene. În a doua jumătate a secolului IX î.Hr., pe vremea regelui Salmanasar al III-lea (836 î.Hr.) inscripţiile assiriene amintesc de triburile Māda şi Pārsa, denumiri care desemnau pe mezi şi perşi.
În secolul al VIII-lea, în vremea lui Sargon al II-lea, assirienii au făcut mai multe campanii împotriva populaţiilor iraniene, care în vremea aceea erau probabil încă nomade sau seminomade. În sursele assiriene, Media era numită “Ţara cea îndepărtată”.
Necesitatea de autoapărare împotriva assirienilor şi sciţilor a contribuit la apariţia celui mai vechi stat iranian. Principalul nostru izvor pentru aceste evenimente este istoricul grec Herodot, care s-a interesat, prin sursele sale greceşti şi persane, despre istoria timpurie iraniană.
Comparaţia făcută între informaţiile oferite de Herodot şi inscripţiile assiriene sau persane, arată că istoricul grec era relativ bine informat asupra celor narate, deşi unele afirmaţii ale sale nu au putut fi verificate din surse independente.
Potrivit tradiţiei transmise de Herodot, triburile medice au fost unificate, pe la 715 î.Hr. de Deiokes. Este posibil ca acest personaj să fi fost menţionat şi în analele assiriene de la sfârşitul secolului al VIII-lea, unde se spune că un Daiaukku a fost făcut prizonier de assirieni şi deportat în Syria.
După Herodot, Deiokes a fost acela care a construit cetatea Ecbatana, Hamadanul de azi, care a fost capitala ţării. În jurul anului 673 în Media a izbucnit o răscoală antiassyriană, sprijinită se pare de sciţi şi cimmerieni.
Unul dintre conducătorii mezilor răsculaţi era denumit în analele assiriene Caştariti, nume sub care cercetătorii moderni recunosc pe Fraortes care, după Herodot, a urmat la domnie lui Deiokes (care ar fi domnit 53 de ani). Fraortes ar fi domnit 22 de ani şi ar fi murit în luptele cu assirienii, câştigând independenţa Mediei.
După domnia lui Fraortes, istoria Mediei este ceva mai bine cunoscută. Îi urmează la domnie regele Cyaxares (în iraniană Huvahştra) (625-585). A fost un mare rege al mezilor, care prin activitatea sa a ridicat prestigiul ţării sale la rangul de mare putere în Orientul mijlociu.
A format o armată regulată după model assyrian şi, în alianţă cu Babilonia, a început războiul împotriva assirienilor pe care îi înfrânge între anii 615-605. El a supus şi statele Mana şi Urartu, din vestul Mediei şi i-a înfrânt pe sciţii care năvăliseră în Iran.
Ocupă apoi Cappadocia şi începe războiul cu Lydia, principala putere din vestul Anatoliei, condusă de regele Alyattes. Lupta dintre cele două armate este sigur datată, la 28 mai 585 î.Hr., deoarece în timpul acesteia a avut loc o eclipsă totală de soare, ceea ce a făcut ca părţile să încheie pace.
Lui Cyaxares i-a urmat la domnie Astyages (în iraniană Iştumegu), care a fost ultimul rege al mezilor. Statul acestora nu era suficient consolidat, deoarece aristocraţia provinciilor era în bună măsură independentă, fiind un fel de “regi” locali, aşa cum sunt denumiţi în inscripţiile babiloniene. Cel care a pus capăt regatului mezilor a fost regele persan Cyrus al II-lea.
