Cucuveaua pitica (Glaucidium passerinum)

Cucuveaua pitica

Cucuveaua pitica (inaltime 17 cm) este cea mai mica dintre strigiformele noastre si ale Europei, traind ca relicta glaciara in Carpati. Are spatele cafeniu cu pete mici albicioase; partea inferioara albicioasa a corpului este punctata de pete si stropi cafenii.

Vaneaza noaptea, dar si ziua. Este o specie sedentara destul de rara. Iarna pot veni uneori si exemplare din regiuni mai nordice.

Este lipsita de gusa, iar penajul este moale si infoiat, pentru care fapt nu face nici cel mai mic zgomot in zbor. Gatul este scurt, capul voluminos iar ochii mari, orientati frontal si inconjurati de cate un disc de pene dispuse radiar, asa-numitul „disc facial”.

Ciocul este relativ scurt, mult curbat, ingropat la radacina in pene aspre, de forma paroasa, numite vibreze. Baza mandiulei superioare are un invelis membranos – ceroma – in care se deschid narile. Este o pasare adaptat la viata nocturna, cu simtul vederii foarte dezvoltat.

Auzul este exceptional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate si se deschid la exterior prin niste pliuri de piele, ce se desfac ca niste adevarate pavilioane auditive. Se hraneste cu rozatoare sau insecte, pe care le vaneaza noaptea sau in crepuscul si pe care le inghite de obicei intregi. Resturile de la hrana sunt eliminate su forma de cocoloase, ingluviile.

Cuibareste in scorburi, pesteri sau cuiburile parasite ale altor pasari. Ouale sunt albe, aproape sferice, si clocitul incepe dupa depunerea primului ou. Puii, acoperiti de regula de un puf des, au o dezvoltare nidicola.