AMENEMOPE (993-984)

AMENEMOPE

Amenemope, fiul lui *Psusennes I şi al reginei Mutnedjmet, este al 4- lea faraon al dinastiei a XXI- a. În stadiul actual al cercetărilor este dificil să stabilim dacă *Siamon, viitorul suveran, era fiul lor. În orice caz, urmaşul direct al lui Amenemope a fost Osorkon cel Bătrân.

Dispunem de foarte puţine date referirtoare la domnia sa. Numele User-Maat-Re a fost preluat de la regii ramesizi, primul care-l purtase fiind *Ramses al II-lea. Această opţiune a lui Amenemope denotă dorinţa faraonului de a se considera un moştenitor al Epocii Imperiului.

La fel, legat de numele său putem scoate în evidenţă şi un alt aspect curios. Există cazuri în care numele de naştere şi cel de domnie ale lui Amenemope apar în acelaşi cartuş. În consecinţă, primul nume redat este cel de domnie, în care elementele User-Maat-Re sunt scrise prin intermediul unei monograme (=semn hieroglific combinat, constând aici din imaginea divinităţii care poartă pe cap semnul maat / = pana /, iar pe genunchi semnul user) şi al logogramei soarelui(= Re).

După acestea urmează numele de naştere, în care glosa Imen este scrisă prin intermediul unei logograme (= figura zeului Amon). Se remarcă lipsa epitetelor care de obicei însoţeau cele două nume.

Ca şi tatăl său, Amenemope a îndeplinit la Tanis şi funcţia de „mare preot al <zeului> Amon“. Prin urmare, oraşul în cauză a fost considerat de către suveran Karnak-ul Nordului, iar în acelaşi timp se poate vorbi şi de un „transfer“ al instituţiei sacerdotale de la Karnak la Tanis.

Faptul în sine nu presupune o sciziune teritorială a statului, deoarece la sud de Theba au fost descoperite cel puţin nouă morminte cu obiecte inscripţionate aparţinând preoţimii thebane, texte din care reiese faptul că înalţii prelaţi recunosc calitatea de rege al Egiptului de Sus şi de Jos al lui Amenemope. În timpul domniei sale marii preoţi ai zeului Amon la Karnak au fost Menkheperre, Smendes al II- lea şi Pinudjem al II-lea.

După Manethon, Amenemope a domnit 9 ani. Actualmente nu se mai acceptă teoria conform căreia faraonul ar fi domnit 49 de ani. Confuzia s-a datorat unui text neobişnuit care apare pe o fâşie de pânză. Cazul merită o explicaţie mai amplă.

Din punctul de vedere al cronologiei dinastiei a XXI-a un rol aparte revine unor însemnări care sunt prezente pe pânzele mumiilor bandajate sau rebandajate. Tipologic, egiptologul britanic K. A. Kitchen a stabilit existenţa a trei variante ale acestora.

În prima categorie intră acele texte care conţin patru elemente: propoziţia „bandaj executat de către“, urmată de titulatura, numele propriu şi filiaţia unui înalt preot al zeului Amon din Karnak, apoi sintagma „în favoarea tatălui / stăpânului, zeul …“ şi, în cele din urmă, precizarea anului, fără a specifica numele faraonului.

Al doilea tip conţine, în linii mari, aceleaşi elemente, dar la începutul sau la sfârşitul textului se menţionează şi numele regelui sub domnia căruia au fost înscrise pânzele. În cele din urmă există ceea ce numim texte neobişnuite. În această categorie se înscrie şi următorul text: „Regele Egiptului de Sus şi de Jos Amenemope, anul 49“.

Desigur, aceşti ani, ţinând cont de structura textelor şi de faptul că pânzele erau executate sub autoritatea unui înalt preot al zeului Amon, nu i se pot atribui lui Amenemope. După K. A. Kitchen ar reprezenta anii de domnie ai lui *Psusennes I, dar mult mai plauzibilă este opinia lui K. Jansen-Winkeln conform căreia se referă la ultimii ani de pontificat al marelui preot Menkheperre.

Cercetarea actuală respinge şi ideea unei coregenţe între *Psusennes I şi Amenemope, de cel puţin doi ani (din 991), aşa cum susţinuse K. A. Kitchen.

Activitatea edilitară a lui Amenemope este aproape inexistentă. Sau păstrat blocuri de piatră provenite dintr-o capelă dedicată de faraon zeiţei Isis, stăpâna piramidelor, la Gizeh şi un bloc de piatră de la Memphis, provenit de la templul zeului Ptah.

După mărturiile Bibliei (I Regi 11, 14-22 ) putem deduce existenţa unor relaţii „amicale“ între Egiptul condus de către Amenemope şi regatul Edom-ului, situat la vest de Iordan, între Marea Moartă şi golful Aqaba.

În prima jumătate a domniei sale, regele David a cucerit Edom-ul, al cărui prinţ moştenitor, Hadad, s-a refugiat în Egipt, unde „Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat de grijă de mâncare şi i-a dat moşii “( versetul 18). Sosirea prinţului în Egipt ar fi avut loc între anii 991-990.

Amenemope a fost înmormântat la Tanis, ulterior însă *Siamon l-a mutat în camera iniţial rezervată reginei Mutnedjmet din mormântul lui *Psusennes I din aceeaşi localitate. În aprilie 1940, egiptologul francez P. Montet a deschis mormântul intact al lui *Psusennes I.

Cu acea ocazie au fost scoase la lumina zilei şi câteva obiecte aparţinând lui Amenemope: o mască de aur, două pectorale, apărătoare de mâini şi inele, vase de aur şi de argint etc.

Sursa: Miron Cihó, Lexiconul Faraonilor