Plutele melcilor albastrii

Plutele melcilor albastrii
Foto: nationalgeographic.com

Plutele melcilor albastrii

La suprafata marilor se vad nu rareori plutind mici ambarcatiuni formate dintr-o corabioara care trage dupa ea o mica pluta cartilaginoasa.

E vorba de melcii albastri (Janthina), gasteropode pradatoare cu o cochilie foarte subtire, umflata si albastruie.

Atunci cand ataca sau sunt atacate, animalele elimina un lichid purpuriu care tulbura apa. Dar elementul cel mai caracteristic in alcatuirea lor este flotorul, aglomerare de basici fixate de picior, cu ajutorul carora plutesc pe suprafata apelor.

Datorita zoologului francez Henri de Lacaze-Duthier, care la sfarsitul secolului trecut a studiat alcatuirea si functionarea acestui organ plutitor, suntem in masura sa cunoastem un mod original de valorificare a propriilor produse organice.

Se stie ca piciorul melcului secreta un mucus folosit de obicei ca substanta adeziva la catarare sau ca materie prima pentru oblonul (operculul) cu care melcul isi inchide casuta in perioada somnului de iarna.

De data aceasta secretiile piciorului au cu totul alta destinatie. Partea anterioara a piciorului Janthinei, mobila, este aceea care fabrica flotorul, format din celule poliedrice la centru, sferice pe margini, pline cu aer.

Urmarind cu atentie deplasarea melcului, vom remarca cum din cand in cand partea mobila a piciorului efectueaza o manevra ciudata. Alungindu-se, el se inalta ca o maciuca stralucitoare deasupra flotorului, isi indoieste marginile si-si incovoaie varful, retragandu-l cu iuteala.

Aceste miscari se succed fara intrerupere. In timp ce iese deasupra apei si se repliaza, piciorul inchide o bula de aer in jurul careia secreta un invelis de mucus. Indreptandu-se spre flotor, piciorul impinge aceasta basica spre extremitatea anterioara.

Miscarile se repeta in aceeasi ordine si micile vezicule incep sa se stranga, facand sa sporeasca dimensiunile flotorului, a carui masa spumoasa se intareste, luand aspectul unei mici plute cartilaginoase.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris