Pictorii tabelului lui Mendeleev
Pictorii tabelului lui Mendeleev
Pe vestitul tabel al lui Mendeleev, unde sunt așezate, în căsuțe speciale și în ordinea greutăților atomice, toate elementele chimice cunoscute, există și câteva care au proprietatea ca, intrând în cantități adesea negrăit de mici în compoziția unor pietre, să le dea o colorație specifică.
Aceste elemente se numesc „cromofore” sau „dătătoare de culoare”. Se știe astfel că anumite nuanțe de roșu, de la trandafiriul delicat până la roșul purpuriu, sunt provocate de prezența cromului, cuprului, fierului și manganului.
Astfel, roșul rubinului e un dar al cromului, agatul roz și, mai ales, gratiatele roșii (alamandinele) își datorează aspectul lor, de mici cheaguri de sânge, fierului, rodonitul ne încântă privirile datorită prezenței manganului, care-i dă cunoscuta nuanță roșie-vișinie.
Deși părerile sunt împărțite, n-ar fi exclus ca tot manganul să dea ametistului, acel cuarț semiprețios, caracteristica sa culoare violet. Tonurile verzi sunt adesea apanajul a patru elemente: berilul, titanul, cuprul și cromul.
Acvamarinul datorează berilului, acest element atât de folosit astăzi în tehnică, splendidele sale ape verzi-albăstrui ca ale mării. Malahitul și amazonitul, jadeitul, pietre de construcție sau artizanat, capătă cele mai variate nuanțe de verde, de la cel al ierbii până la cel al migdalei crude, cu ajutorul cuprului.
În schimb, cromul a dăruit toate varietățile (verzi și verzi-gălbui) de granat, piatră semiprețioasă, și mai ales minunatul smarald, varietate nobilă a barilului a cărui transparență a apelor sale de un verde deschis este apreciată în toată lumea.
Uneori, cuprul „fabrică” albastrul de culoarea cerului sau azuriul lăptos al peruzelelor (turcoazelor), atât de iubite în Orient.
Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris
