Colonizarea ţârmurilor Mării Mediterane de către grecii antici
Colonizarea ţârmurilor Mării Mediterane de către grecii antici
Pornind din statele-oraşe sclavagiste de pe ţărmurile şi insulele Mării Egee, grecii s-au răspândit în toate direcţiile încă înainte de primele secole ale erei noastre.
Nu vom urmări căile pe care au mers ei spre sud şi sud-est, întrucât în aceste direcţii ei n-au făcut nici un fel de descoperiri geografice, ci vom examina călătoriile lor spre apus şi nord, în cursul cărora ei au ajuns în unele regiuni ale Europei, neştiute de alte popoare antice, civilizate.
În secolul al VI-lea î.e.n., grecii dorieni, adică originari din oraşele situate în Peloponezul răsăritean, sau sudic, au colonizat insulele Ionice de nord, printre care şi insula Corcyra (Corfu), aflată la intrarea în „Marea superioară” (Marea Adriatică), pe jumătate închisă.
Ei au descoperit pe ţărmul răsăritean al acestei mări, în peninsula Balcanică, regiunea de litoral Illiria, iar pe ţărmul apusean, în peninsula Italică, o ţară populată de triburi umbro-sabelice (italice). Dorienii au pătruns până la marginea nordică a „Mării superioare”, descoperind acolo ţara mlăştinoasă a veneţilor, udată de fluviile Pad (Po) şi Atesis (Adige).
Între gurile celor două fluvii ei au întemeiat colonia Atria (Adria); după numele acestei colonii, întreaga mare s-a numit mai târziu Marea Adriatică, cu toate că Adria n-a jucat niciodată vreun rol istoric sau economic deosebit. Dorienii au colonizat ţărmul sudic al Siciliei, descoperită înainte de fenicieni. Ei au înfiinţat acolo un şir întreg de colonii, printre care şi vestita colonie Siracusa.
Dar rolul principal în colonizarea ţărmurilor europene din bazinul apusean al Mării Mediterane le revine ionienilor, adică grecilor originari de pe ţărmurile de vest ale Asiei mici, din insulele Egee, din Eubea şi Attica.
Coloniile ionienilor s-au întins de-a lungul ţărmurilor de răsărit şi de nord ale Siciliei. Ei controlau strâmtoarea dintre capătul de sud-vest al peninsulei Italice şi Sicilia; în dreptul acestei strâmtori au construit oraşul Messana (Messina).
În faţa Vezuviului, pe ţărmul minunatului golf Neapole, în regiunea care fusese colonizată de etrusci şi unde veneau adesea fenicienii, ionienii au întemeiat oraşul Neapole. Chiar dacă nu au descoperit Corsica, în orice caz ei au fost primii dintre popoarele civilizate care s-au aşezat aici. Ionienii au pătruns şi în Sardinia, dar principalele lor drumuri comerciale şi de colonizare erau în direcţia nord-vest.
Nu putem afirma cu certitudine că ei sunt cei care au descoperit ţărmurile Mării Tireniene şi ale Mării Ligurice, întrucât pe acest drum puteau naviga şi fenicienii, dar prin secolul al VI-lea î.e.n. existau acolo o serie de colonii ioniene, printre care şi Massalia (astăzi Marsilia), situată la răsărit de gurile Ronului. Pe ţărmul răsăritean al peninsulei Iberice, cunoscut dinainte de fenicieni, ionienii au întemeiat de asemenea câteva colonii.
Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici – Colonizarea ţârmurilor Mării Mediterane de către grecii antici
