Primele măsurători ale circumferinţei Pământului
Primele măsurători ale circumferinţei Pământului
După Herodot, geografia antică a făcut progrese excepţionale, am putea spune uimitoare. Cea mai mare realizare a geografiei antice a fost concepţia despre forma sferică a Pământului.
Folosind „instrumente extrem de primitive” din punctul de vedere al astronomiei moderne, Eratostene, savant din Alexandria care a trăit la hotarul dintre secolele III—II î.e.n. a stabilit că lungimea cercului mare al globului pământesc este de 252.000 de stadii egiptene (după el, un grad de meridian este egal cu 700 de stadii).
Nu se poate aprecia cât de exactă este această cifră, întrucât nu se cunoaşte lungimea unei stadii egiptene; unii socotesc că el a exagerat cu 20% lungimea cercului mare, alţii că eroarea este neînsemnată, fiind mai mică de 1%.
După Eratostene, la sfârşitul secolului al II-lea şi la începutul secolului I î.e.n. sirianul Poseidonios a măsurat în două rânduri circumferinţa Pământului, obţinând rezultate diferite. După a doua măsurătoare, pe care chiar Poseidonios o considera mai exactă, lungimea circumferinţei Pământului ar fi fost de 180.000 de stadii.
În istoria marilor descoperiri din secolele XV—XVI, această măsurătoare greşită, mult diminuată, a avut un rol pozitiv: astfel, Columb a reuşit să convingă (referindu-se la o autoritate clasică) pe demnitarii care i-au finanţat călătoria că „lumea este mică” şi că de aceea oceanul dintre Europa apuseană şi Asia răsăriteană poate fi traversat în aproximativ cinci săptămâni.
Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici
