Legenda regelui-preot Ioan
Legenda regelui-preot Ioan
Începând cu prima cruciadă, grupuri numeroase de creştini din Europa apuseană au intrat în contact direct cu Levantul (Orientul apropiat) musulman şi creştin.
Acolo, cruciaţii au întâlnit creştini aparţinând diferitelor biserici răsăritene. Fireşte că în ochii cruciaţilor aceştia erau eretici, care în Europa apuseană ar fi fost prigoniţi fără cruţare şi exterminaţi în masă.
Aici, însă, în Orientul apropiat, ei puteau fi — iar adesea chiar erau — aliaţi ai catolicilor împotriva mahomedanilor.
De aceea, papii de la Roma care chemau pe catolici să organizeze cruciade împotriva ereticilor din Europa şi binecuvântau asasinarea în masă a acestora, sfătuiau pe conducătorii cruciaţilor, ba chiar le porunceau, ca în Siria şi Palestina să cruţe pe creştinii autohtoni, adepţi ai credinţelor eretice.
Principalii propagatori ai creştinismului în ţările din Asia centrală şi de răsărit au fost nestorienii, în cea mai mare parte negustori sirieni, care în jurul celui de-al doilea pătrar al secolului al VII-lea apăruseră în China de nord.
Tot ei au făcut cunoscute aceste ţări în Europa apuseană, în evul mediu, grupuri numeroase de nestorieni locuiau în multe oraşe şi oaze agricole din Asia centrală, iar către începutul secolului al XII-lea creştinismul de nuanţă nestoriană s-a răspândit foarte mult şi în rândurile a cel puţin două mari triburi nomade mongole — naimanii în apus şi kereiţii în răsărit.
Existenţa comunităţilor creştine în Asia a început să fie apreciată de Europa catolică drept un important factor militar şi politic, atunci când popoarele musulmane — turcii seleucizi şi egiptenii — au trecut la ofensivă împotriva statelor catolice, întemeiate de cruciaţi în partea de răsărit a bazinului mării Mediterane.
Tocmai în această perioadă, pe la mijlocul secolului al XII-lea a apărut în Europa apuseană legenda despre puternicul rege-preot creştin Ioan („preotul Ioan” menţionat în cronicile creştine din evul mediu).
Apariţia acestei legende a fost determinată de faptul că în 1141 trupele sultanului turc seleucid Sandjar, cârmuitor musulman din Asia centrală, au fost înfrânte la nord de Samarkand de către karakitai, care, după victoria asupra lui Sandjar, au creat în Turkestan, pe un teritoriu uriaş, noul stat Karakidan.
Ştirea că, după înfrângerea musulmanilor, în Asia centrală a luat fiinţă un mare stat nemusulman a fost primită în lumea creştină ca o victorie repurtată asupra mahomedanilor de un puternic „rege Ioan” al creştinilor.
Nu s-a lămurit cum a fost completată această ştire confuză de legenda că regele învingător din Asia centrală era în acelaşi timp şi preot. Totuşi, în prima informaţie scrisă despre „regele Ioan” (a episcopului bavarez Otto din Freising) care a ajuns până la noi (1145), învingătorul era numit „regele-preot Ioan”.
Legenda despre regele-preot Ioan s-a răspândit în Europa catolică în secolul al XIII-lea. Puterii şi influenţei acestuia i se atribuia — cu exagerări nemaipomenite — tot ce se făcea în diferite ţări asiatice în favoarea creştinilor sau împotriva mahomedanilor. În realitate, în urma expediţiilor de cucerire ale mongolilor, o serie de puternice state musulmane din Asia centrală şi de vest au fost distruse.
Şi, o dată cu ştirile despre aceste înfrângeri, care erau atribuite „aceluiaşi preot Ioan, despre a cărui mare putere vorbeşte întreaga lume” (Marco Polo), în Europa apuseană au ajuns informaţii că printre hanii mongoli există creştini, că hanii mongoli primesc bucuros în slujba lor pe creştini şi că unii dintre ei prigonesc cu cruzime pe musulmani.
Într-adevăr, printre mongolii reuniţi sub stăpânirea lui Ginghis-han erau mulţi creştini nestorieni; unii dintre ei făceau parte chiar din familia lui Ginghis-han şi se bucure de o mare influenţă.
Pe de altă parte, cruciaţii au întâlnit la „locurile sfinte” din Palestina etiopieni creştini şi au auzit de la ei şi de la coreligionarii lor din Asia despre o ţară creştină din Africa de răsărit (Etiopia). În Europa apuseană ea era considerată, de asemenea, ca o ţară a regelui-preot Ioan.
În secolele XIII — XIV legenda despre regele-preot a determinat în mare măsură organizarea şi trimiterea unor solii catolice în ţările din Asia centrală şi de sud, iar în secolul al XV-lea ea a jucat un rol însemnat în istoria descoperirilor geografice portugheze.
Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici
