Descoperirea Madeirei şi a insulelor Azore de către Portughezi

Descoperirea Madeirei şi a insulelor Azore de către Portughezi
Harta lui Luís Teixeira a Insulelor Azore (Circa 1584)

Descoperirea Madeirei şi a insulelor Azore de către Portughezi

În 1419 doi nobili portughezi Jouo Zarco şi Tristão Teixeira, care, deşi nu aveau nici o experienţă în materie de navigaţie fuseseră trimişi la capul Bojador, au fost aruncaţi de furtună departe spre vest şi au acostat întâmplător lângă o mică insulă nelocuită.

Insuliţa era complet împădurită; dintre copaci cel mai valoros era dragonierul (Dracaena Draco). Descoperirea a atras atenţia lui Henric, care ştia că încă la mijlocul secolului al XIV-lea marinari italieni au ajuns în această parte a oceanului, la o insulă căreia i-au dat numele de Legname („Pădure”).

Expediţia trimisă de Henric sub conducerea aceloraşi nobili a găsit în curând la cincizeci de kilometri sud-vest de prima insuliţă, o insulă relativ mare (circa 700 km2), de asemenea nelocuită şi acoperită cu păduri dese.

Prinţul a numit această insulă Madeira (în portugheză „madeira” înseamnă pădure). Madera, situată la 900 de km sud-vest de Portugalia, a fost dată ca feudă norocoşilor nobili care o descoperiseră întâmplător. Ei au dat foc pădurii în regiunea aleasă pentru construirea primei aşezări, dar focul s-a întins treptat pe toată insula şi a distrus întreaga vegetaţie virgină. Aşa a început exploatarea coloniilor de către portughezi.

Gonsalvo Velho Cabrai, trimis de prinţ să caute insulele descoperite de italieni la apus, în secolul al XIV-lea, a navigat de două ori în această direcţie, în 1431 şi 1432, şi a descoperit la aproximativ 1400 de km vest de Portugalia insula Santa Maria din arhipelagul insulelor Azore.

În următorii treizeci de ani acelaşi Cabral şi alţi marinari portughezi au descoperit toate insulele acestui arhipelag, găsind-o pe cea mai îndepărtată dintre ele (Flores) după zborul păsărilor. De la mijlocul secolului al XV-lea au început să sosească în arhipelag colonişti portughezi.

Călătoriile din Portugalia până în insulele Azore, pierdute în mijlocul oceanului, au devenit o „şcoală de navigaţie pe distanţe lungi” pentru marinarii portughezi, iar Madeira a ajuns o escală importantă pe drumul spre Africa occidentală tropicală. Tot ca escale le serveau portughezilor şi unele din insulele Canare locuite, cu toate că ele fuseseră ocupate dinainte de castilieni, care înrobiseră pe locuitorii băştinaşi — guancii.


Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici; în româneşte de: Ion Vlăduţiu şi M. Leicand

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.