Alaric I (370 d.H. – 410 d.H.)

Alaric I

Alaric I – s-a născut pe o insulă numită de greci Peuce, la gurile Dunării, în 370 d.H. A fost regele vizigoţilor (neam gotic, adică germanic, originar probabil din Scandinavia şi care a migrat spre sudest, atingând Sciţia, unde a aparţinut culturii Cerniakov, fiind apoi împins de huni din nou spre Europa) şi primul barbar care s-a aliat cu Roma ca „federat”, adică păstrând structura tribală şi luptând numai când era solicitat.

A apărat graniţa de răsărit a Imperiului Roman, Bizanţul, contra hunilor, purtând bătălii din Epir până în Siria. A invadat Italia în anul 400 d.H. şi a cucerit Roma în 402. Reşedinţa şi-a stabilit-o însă la Ravenna, unde vor veni, pe urmele lui, şi alte triburi de vizigoţi.

A favorizat intrarea alanilor, vandalilor şi suevilor în Galia şi Peninsula Iberică. A mai asediat Roma şi în 408, dar operaţiunea, prin care voia să silească imperiul să renunţe la domeniile din nordul Africii, n-a fost finalizată, Alaric murind în 410 d.H.

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor