Istoria Algeriei
Istoria Algeriei
Algeria – urme de vieţuire pe teritoriul acestei ţări din nordul Africii, mărginită de Mediterana, există de acum 400.000 de ani (Paleolitic): schelete de Atlantothropus există în lacul preistoric Ternifine.
Acest umanoid era contemporan cu Pithecantropus, găsit în insula Jawa şi cu Sinanthropus din China. Acest strămoş cunoştea focul. Dar, din urmă cu 90.000 de ani, există urme de locuire continuă pe teritoriul Algeriei de azi de către populaţii asiatice, venite din zona Caspică, după cum atestă structura scheletului. Ei au convieţuit cu aceia veniţi din zona iberică.
În perioada neolitică zona Algeriei suferă influenţe venite din sud, dinspre Africa. Numeroase petroglife aflate în deşertul Tradart (Tassili n’Ajjer) atestă acest lucru. Herodot se referă la astfel de vestigii. Începutul vremurilor istorice este marcat de regatul Numidiei aflat pe aceste locuri, regat mai mult mitic până la venirea romanilor, dar locuit de berberi, triburi africane nomade. În secolul 9 î.H. au sosit aici fenicienii, care au întemeiat Carthagina (în feniciană Kart Hadasht, ceea ce înseamnă aşezare nouă).
Romanii le spuneau puni. Acolo, la celălalt capăt al Mediteranei, s-a reeditat bătălia dintre romani şi lumile Răsăritului. Cele trei războiaie punice au păstrat până astăzi numele căpeteniei de oşti a carthaginezilor, Hannibal, care a trecut Alpii pe elefanţi, prin zăpadă, ajutat fiind de basci, spre a asedia Roma.
În numai câţiva ani romanii au trecut prin sabie absolut toată cetatea Carthaginei, cea care întemeiase aşezările comerciale Annaba, Skikda, Collo, Jijel, Bejaďa, Dellys, Alger, Tipaza, Cherchell, Tčnes, Bettioua, Ghazaouet şi au înstăpânit în nordul Mediteranei civilizaţia romană. Mai târziu vor trece peste aceste locuri vandalii, celţii, ostrogoţii şi vizigoţii, care nu făceau decât să meargă pe urmele foarte vechilor drumuri dinspre Asia spre Europa şi Africa.
Iar în sens opus au trecut vikingii, care au străbătut Mediterana până în Asia Mică. Pe pământul Algeriei de azi au venit arabii şi apoi Islamul. Acolo este activă până astăzi moştenirea vechilor straturi de civilizaţie, iar lumile vechi coexistă cu cele noi.
Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor