Angkor

Angkor

Angkor – centrul cultural al civilizaţiei khmere (50 km2), azi în jungla cambodgiană, înfloritor în perioada secolelor 9-11 d.H. A produs capodopere de arhitectură ale civilizaţiei planetare (în jur de 72 de temple). Zona aparţine unei perioade culturale care precede, în timp, dispariţia fluviului Sarasvati (ar fi izvorât din Himalaia spre a se vărsa în Golful Persic.

El ar fi atins uneori 8 km lăţime şi ar fi dispărut pe la 1900 î.H.). Civilizaţiile din lungul acestui fluviu au comunicat între ele, numele Indiei vine de la Sindi şi evocă spaţiul chinez. Cultura Angkorului se resimte şi ea de influenţa Indiei de dinainte de buddhism.

De altfel, revolta khmerilor, care au distrus nu de mult templele buddhiste ale Angkorului, se explică prin raportarea la un strat mai vechi de civilizaţie decât acesta, la religii originare, pe care buddhismul le-a desfiinţat. Leul ca simbol solar, dragonul (răspândit ca mit din China veche până în Anzi), ca şi piramida în trepte au preexistat buddhismului.

Planul Angkorului reproduce situaţia constelaţiei Drako acum 10.500 de ani, fiind o aşezare pâmânteană, în oglindă, a ordinei cereşti. Chiar cifra 72 (numărul templelor) înseamnă, pe de o parte, deviaţia în grade planetare longitudine est faţă de complexul Giza, în Egipt, pe de altă parte reflectă faptul că o dată la 72 de ani se schimba cu un grad poziţia aparentă a Pământului faţă de constelaţii, deci modul de calcul al aşezării lor.

Angkor a fost părăsit de khmeri la jumătatea secolui al XV-lea d.H., fiind cucerit în veacul al XVII-lea de annamiţi (vietnamezi).

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor