Istoria continentului Antarctica

Antarctica

Antarctica – un continent aflat în emisfera sudică a Pământului, în mijlocul căruia se află şi Polul Sud. Are o suprafaţă de 13 milioane km2, comparativ cu Australia, care are 7,7 milioane km2 şi Europa, care are 10,5 milioane km2. Este format din suprafeţe insulare unite de gheţuri, iar în perioada de formare a continentelor era unit cu Australia şi Ţara de Foc.

În urmă cu 30 de milioane de ani s-a separat de Australia, pe atunci nefiind acoperit de gheţuri şi având o floră şi o faună comună, identificată astfel până în Tasmania. Ceea ce este însă surprinzător în legătură cu Antarctica, e faptul că există hărţi ale acestui continent (descoperite şi publicate în veacul al XVIII-lea) alcătuite cu mult înainte de descoperirea lui geografică.

Primul care a estimat existanţa unei suprafeţe de pământ la Polul Sud a fost Pithagora, care se gândea la faptul că, după uscatul cunoscut atunci, în comparaţie cu masa planetară pe care o calculase, lipseşte ceva. Ptolemeu l-a reconfirmat pe Pithagora, susţinând că Pământul ar trebui să echilibreze uscatul de la Polul Nord cu un uscat la Polul Sud. Primul care a desenat un contur precis pentru Antarctica (de altfel şi pentru Americi), a fost geograful otoman Piri Reis (1465-1554).

Iar primul care a publicat harta Antarcticii, la Paris în 1737 şi la Londra în 1739, a fost cartograful francez Philippe Bauche. El a susţinut că n-a avut documente mai vechi, ci că s-a bazat pe mărturii marinăreşti. Adevărul este că el desenează continentul aproximativ exact şi fără gheţuri. Ori ultima mare glaciaţiue a fost între 40.000-5000 î.H. De atunci până acum Antarctica este aproape în intregime îngheţată. Abia după publicarea hărţii lui Bauche, James Cook a dat ocol gheţurilor continentale, fără însă a alcătui o hartă.

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor