Constituţia României din 1 iulie 1866

Constituția României

Prima constituţie a Romaniei elaborată fără aprobarea externă a marilor puteri, a fost adoptată la 13 iulie 1866 în timpul domniei lui Carol de Hohenzollern şi prevede următoarele principii esenţiale:

– consacra principiile şi normele caracteristice statului modern: suveranitate  naţională, guvernare reprezentativă, supremaţia Constituţiei, monarhie ereditară, separarea puterilor în stat;
– consfinţeşte numele oficial al ţării: România;
– face abstracţie de suzeranitatea otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri;
– introduce ca formă de guvernământ monarhia constituţională;
– teritoriul României este inalienabil şi indivizibil;
– teritoriul este organizat în judeţe, plăşi şi comune;
– drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirilor, egalitatea în faţa legilor, dreptul la azil politic, drepturi politice garantate doar pentru creştini, libertate individuală,  proprietatea era declarată sacră şi  inviolabilă;
– dreptul la vot era censitar, pe colegii electorale;
– statul era organizat pe principiul separaţiei puterilor: legislativă (domnitor,  Parlament), executivă (domn,guvern), judecătorească ( tribunale, judecătorii,  Înalta Curte de Casaţie);

Sursa: Prof. Cornelia Cucu