Ce este inducția electromagnetică?

inducția electromagnetică
Experimentul lui Faraday care arată inducția între bobine de sârmă: Bateria lichidă (dreapta) furnizează un curent care curge prin bobina mică (A), creând un câmp magnetic. În cazul în care bobinele sunt staționare, nu este indus niciun curent. Dar când bobina mică este deplasată în sau în afara bobinei mari (B), fluxul magnetic prin bobina mare se schimbă, inducând un curent care este detectat de către galvanometru

Inducția electromagnetică

Inducția electromagnetică constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil în timp.

Să considerăm două bobine una în apropierea celeilalte, una dintre ele fiind parcursă de curent. Câmpul magnetic produs va trece prin ambele bobine.

La întreruperea sau stabilirea curentului, deci la variația câmpului magnetic, în bobina prin care curentul a fost inițial zero, se induce o tensiune electromotoare numită indusă. Dacă circuitul ei este închis, în acesta apare un curent.

Fenomenul este cunoscut sub numele de inducție mutuală. O aplicație importantă a fenomenului de inducție mutuală este transformatorul electric; o altă aplicație o formează mașina asincronă.

La întreruperea sau stabilirea curentului printr-o bobină apare deasemeni fenomenul de inducție electromagnetică, cunoscut sub numele de autoinducție.

Legată de inducția electromagnetică este mărimea numită inductantă, a cărei unitate de masura este henry (Simbol H). Dacă curentul unei bobine de un henry se schimbă cu viteza de 1 amper pe secundă, tensiunea electromotoare indusă va fi de 1 volt.


Sursa: K. G. Jackson, Electricitate întrebări şi răspunsuri, Editura Tehnică 1975