Vaccinul antiholeric – invenţia profesorului Ion Cantacuzino

Vaccinul antiholeric

Ioan Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863 – d. 14 ianuarie 1934), academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală, a desfăşurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric şi vaccinarea antiholerică.

Pe baza cercetărilor desfăşurate în această direcţie, medicul a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită “Metoda Cantacuzino”, folosită şi astăzi în ţările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Implicându-se în studiul holerei, tifosului exantematic şi tuberculozei, aduce contribuţii remarcabile. A creat noţiunea de imunitate prin contact.

În campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerică masivă în focarele infecţioase, cunoscută în ştiinţă ca „Marea experienţă românească”, care a salvat multe mii de vieţi, şi a iniţiat măsurile de combatere a epidemiei de holeră. În Primul Război Mondial, în calitate de conducător al serviciilor sanitare militare şi civile, a luat măsuri de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Publică o serie de lucrări despre: descoperirea imunităţii celulare şi umorale, sensibilitatea şi lipsa de imunitate a organismului faţă de scarlatină, holeră şi vaccinoterapie. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 realizează vaccinul antitific.

Sursa: Prof. Cornelia Cucu