Aristotel (n. 384 î.Hr. – d. 322 î.Hr)

Aristotel (n. 384, Stageira, Peninsula Chalcidică – d. 322 î.H., Eubeea) – filosof al antichităţii greceşti care a influenţat, prin scrierile sale, întreaga istorie ulterioară a civilizaţiei omeneşti, în principal europene, în asemenea măsură, încât se spune că actualul ciclu al civilizaţiei umane purcede din antichitatea greacă.

Tatăl său, Nicomachos, a fost fizicianul regelui Amyntas al Macedoniei. El însuşi a fost elevul lui Platon la Atena şi profesorul lui Alexandru Macedon, care l-a însoţit pe acesta în expediţiile sale. El a fost acela care a analizat şi fixat pentru vecie categoriile logice ale gândirii omeneşti, modul de raportare a omului ca entitate la realităţile cotidiene, la semeni, la alte popoare, la istorie şi la Univers. A fost deopotrivă preluat de filiera arabă şi romană, a modelat gândirea Evului Mediu, a fost transmis în Americi odată cu marile descoperiri geografice, iar, prin creştinism (care-l combătea), s-a răspândit în toată lumea şi a modelat chiar felul de a gândi al omului ca specie.

Lucrările lui Aristotel:

Despre suflet, Constituţia Atenei (328325 î.H.), Geneza animalelor, Istoria animalelor, Tratat asupra părţilor animalelor, Geneza corupţiei, Metafizica, Meteorologice, Organon, Fizica, Poetica, Politica, Retorica, Probleme homerice, Tratat asupra Cerului.

Poetul Ovidiu, în Metamorfoze, lucrare care prefigurează naturalismul medieval, s-a inspirat din Aristotel.

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor