Palestina sec. 5 î.Hr. – vechiul testament

Vechiul testament

Palestina sec. 5 î.Hr – vechiul testament

Numele Palestina provine din cuvântul ebraic Peleschet, scris înapoi. Era folosit pentru a se referi la orașele-stat Asdod, Ashkelon, Ekron și Gat – toate acestea fiind fondate de așa-numitele popoare ale mării, în special de filisteni. Acești locuitori au fost denumiți ca evrei în textele biblice și filisteni în alte surse. În documentele scrise asiriene din secolul al VIII-lea î.Hr., numele Palastu a fost folosit pentru a face referire la zona care avea să devină mai târziu Gaza și Ashkelon.

Numele înseamnă „țara filistenilor” în textele grecești. Cu toate acestea, filistenii nu mai erau un grup etnic distinct care trăia în zonă atunci când acest nume era folosit pentru a se referi la o regiune geografică. Termenul „Siria palaistinē” a fost folosit de istoricul grec Herodot în secolul al V-lea î.Hr. pentru a se referi la fâșia de coastă de sud care se întinde de la Gaza actuală până la Fenicia.

Redactarea definitivă a primelor 6 cărți din Vechiul Testament (cele mai vechi scrieri părți ale Bibliei datează din secolele 9-6 î.e.n.).